Veronica D. Niculescu: Mai vreau sa spun despre Originalul Laurei: ador scena cu pisicul dus in brate care priveste uluit la lesa lunga unduindu-se pe asfalt ca un sarpe – dragoste la prima lectura! Si replica insistenta “da-mi voie sa-ti arat minunata ta moarte” – prietena Florei, pe peron, rasfoind cartea. Si saltul […]
V.D.N.: Ingerul alb […]
Veronica D. Niculescu: Mi-a fost atit de rusine de ultimul meu comentariu, incit abia asteptam dimineata sa-l sterg. Dar m-am trezit prea tirziu. Ma tem de egoismul dat de boala, de-acum ar trebui sa fiu fericita. Doar de placerea plimbarilor sa vorbim, nu de relele dinainte. Dar ma incinta si sa stau sa ascult. In leneveala […]
Veronica D. Niculescu: Atmosfera apocaliptica pe strazile Timisoarei. Inca de joi, mormane de gunoaie in fata caselor, un amestec de televizoare vechi, crengi, dusuri stricate, papusi fara cap, papusi cu capul strivit sub scinduri, bocanci desperecheati, glugi imblanite... Motivul: simbata era ziua de “gunoaie mari”. Pina […]
Emil Brumaru: E placut sa te faci bine pe strada Florimund de Mercy! Si sa o iei incet prin prima ploaie, simtind in nari mirosul atit de fraged al picaturilor de apa, sa le culegi cu virful limbii de pe colturile gurii, sa le gusti! Rapaitul lor fin pe trotuarele unui oras cunoscut si redescoperit acum, cu acuitatea […]
Veronica D. Niculescu: S-a imprimavarat fara mine, dar eu sint cea care vede mai bine acum. Din salonul albastru nu se vedeau deloc virfurile copacilor, doar cerul. Si-acela, doar dupa o vreme. Nori ca aripile peste acoperisuri, aripi de corb, de bufnita si de lebada, plumb, arama, argint. Victoriile fiecarei zile de dupa – […]
Veronica D. Niculescu: Socurile, jocurile... Nici un oras nu are frumusetea celui in care ai copilarit, si cu atit mai mult in cazul in care nu te mai intorci niciodata acolo. Pitestiul, cu vaile si dealurile sale, orasul din Trivale, orasul din Trideal, ramine pentru mine paradisul cu fluturi cit elicopterele si flori cit […]
Veronica D. Niculescu: La cafeaua de dimineata: “Ieri, la un curs, i-am intrebat pe studentii mei daca stiu numele vreunui scriitor roman cu virsta sub treizeci de ani. Vazind ca se lasa tacerea, am coborit stacheta: spuneti-mi un scriitor sub patruzeci de ani. Nimic. Macar unul sub cincizeci de ani! Incredibil: […]
Veronica D. Niculescu: Ma tem de gheata de pe trotuarele inguste, mai ales la cotitura. Cea mai dramatica alunecare a fost nu cea care m-a tinut, intr-o sesiune, cu bratul legat de git intr-o camera de camin inghetata, ci alta. Aveam sase ani cind veneam vesela spre casa, cu o dubla captura in sacosa. Linga neinteresanta […]
Veronica D. Niculescu: Primul drum cu trenul, Pitesti-Timisoara. Detaliul cel mai viu: masutele rabatabile dintre scaune. Fereastra de pe coridor, unde-am cintat si-am cintat cu sora mea, asurzite de sunetul rotilor si vijiitul tunelurilor, convinsa ca nimeni dinauntru nu ne-aude. Dezolata sa aflu, inapoi in compartiment, ce de spectatori […]