Cine a urmarit cit de cit, chiar din postura de spectator, arta teatrala din ultimii ani in Iasi, a constatat, prin simpla observatie, fara vreo statistica ori alt tip mai sofisticat de cercetare, dezvoltarea evenimentelor de tip underground. Decalajul fata de Bucuresti, de pilda, e la fel de evident, caci pe Dimbovita, artistii, […]
Cu putin inaintea premierei de la Teatrul Maghiar din Cluj, cu Hedda Gabler, regizorul Andrei Serban dadea publicitatii o scrisoare adresata Domnului Ibsen, unde isi explicita, cu argumente estetice, viziunea scenica.
Practica aceasta a adresarii directe catre public nu e un obicei in teatrul nostru, dar e ceva curent in […]
De la inceputul anilor ‘20 ai secolului trecut, cind Erwin Piscator a adus in scena imaginile filmate, pasiunea practicienilor de teatru pentru mijloace specifice artelor vizuale, statice ori cinetice, nu a incetat sa se manifeste. A si sporit, cu precadere in anii postbelici, cind realizatorii au extins teatralitatea preluind modalitati […]
Cind actorul se afla de unul singur in lumina reflectoarelor, in fata publicului, capacitatea de transfigurare si alimentarea ei cu puncte de sprijin ce tin de arta interpretarii fac diferenta dintre succes si esec. Nu oricine poate duce un one man/woman show. Formula mono presupune potentialitati multiple, o flexibilitate bazata […]
Agitatia pozitiva stirnita la inceputul lunii in jurul cizmelor, obligatoriu curatate si lustruite daca mizam pe escala lui Mos Nicolae, mi-a amintit de un subiect la care meditam si caruia i-a venit vremea: incaltamintea de scena!
Parte obligatorie a oricarui costum, deci a creatiei scenografice, element de definire a personajului […]
Expozitia ca (micro)oras, “un proiect de arheologie a arhitecturii si de diagramare a interventionismului urban”, curatoriata de Catalin Gheorghe, a atasat partii de expunere propriu-zise si una de dezbatere.
Unghiuri diverse au conturat un univers critic plural, la care am contribuit cu citeva exemple concrete de reevaluare […]
Pentru cei ce urmaresc programatic creatiile lui Victor Ioan Frunza, e evidenta turnura de amplitudine pe care ultimele doua-trei puneri in scena au operat-o. De la montari in spatii scenice largi, cu distributii numeroase, in scenografii (invariabil, Adriana Grand) somptuoase, rezultate a nenumarate volute imaginative, productiile […]
Doua sint, in calendarul anual, perioadele cind la noi festivalurile de teatru ating densitatea maxima: mai-iunie si octombrie-noiembrie. Atunci e o adevarata “batalie” pentru gasirea unui interval in care suprapunerile sa fie minime, ori, situatie ideala, evitabile, in primul rind pentru ca specialistii domeniului si oamenii […]
Stiam ce inseamna plinta, de la o relativ recenta operatiune de curatenie generala a apartamentului: e mica bordura protectoare de la imbinarea peretului cu podeaua. In acest loc meschin, neinsemnat isi dorea sa fie ingropat copilul-personaj principal din spectacolul realizat de Iury Kordonsky la Teatrul Bulandra, Ingropati-ma […]
Prototipul criticului rece, care refuza sa se lase cuprins de propria afectivitate, mi se pare un cliseu ori, in orice caz, e ceva ce nu mi se potriveste. Imi place sa ma emotionez, ca orice spectator, diferenta dintre mine si ceilalti fiind ca eu stiu mai multa teorie teatrala.
Ca un spectator implicat am reactionat si […]