Am și eu o problemă. De fapt, vreo două. Nici nu știu care să încep, așa că o să zic la întâmplare ce-i mai important:
Mi-am luat o sticlă de apă din frigider și am tăiat-o la „Șotron. Festivalul copilăriei“ .
1.
În autobuz era cald-cald, înghesuială, îmi făceam loc cu greu să scot sticla din rucsac și să tot beau din ea. Și-mi părea că se uită cam ciudat […]Săptămâna asta a fost, fără îndoială, cu totul aparte în istoria recentă a Iașului, întrucât pare că mai toți ieșenii au fost prinși într-o discuție înaltă despre ce înseamnă arta și cum trebuie să fie ea.
După ce-am trecut la roțile de vară, am avut a treia pană într-o singură săptămână, la același cauciuc nou, dar în trei locuri diferite.
1.
Asta pentru că în zona „rezidențială“ din Lunca Cetățuii nu există străzi, ci doar drumuri […]
Românii au transformat multe zboruri pe rute europene în curse de navetiști, cam cum era pe vremuri trenul Iași – Pașcani.
1.
Cam așa e și ăsta spre Catania. Nu se fumează, nu se joacă șeptică, dar e cumva e aceeași atmosferă, multe fețe de oameni chinuiți de muncă, […]
Să luăm un poet și un contabil ANAF.
Tocmai am terminat de citit La curtea lui Ceaușescu, un volum constituit dintr-o suită de interviuri realizate de Maria Dobrescu cu Suzana Andreiaș, femeia care s-a îngrijit de vilele lui Ceaușescu timp de 30 de ani.
Am în jurul meu o mulțime de prieteni cu copii. Toți aceștia, absolut toți, sunt brici. Vorbesc, scriu, citesc înainte de vreme, te și miri la ce-i duce capul la cât de mici sunt.
Chiar mă întrebam când o să înceapă puhoiul de comentarii isterice ale celor care-și trăiesc timpul liber în mall despre cei trei oameni care au murit pe munte, în Făgăraș.
Am sunat la ANAF să le spun că mi-am schimbat buletinul și domiciliul, să-mi dea o adresă de mail, să le trimit o copie după noul buletin, să nu-mi trimită scrisori aiurea, când și dacă o fi cazul.
