1.
Ajung la coada romanilor, in aeroport. Romanii sunt fierti pe coada! Coada e viata lor. In fata mea – o ceafa de porc la gratar, boss, in dreapta doua bagaboante de pe centura Coastei de Azur, care se intorc de la produs sa-si petreaca sfintele Pasti in tara natala si asa. Din spate, un mos se baga si el in seama, pe vrajeala comunista: „Alo, fetele, coada e aici!“. Bagaboantele evlavioase il iau pe mos cu traditionalul: „Ce e, bre, te dai cocos?!“. Apoi il invita pe mos, in grup, sa… Dar nici nu mai spun! Mosul rade ca proasta la monta si le mai injura si el printre dinti, mai ferit, ca-n totalitarism. Ne intoarcem, uite, acasa!, abia asteptam sa sarutam pamantul sfant al patriei, gradina Maicii Domnului.
2.
Sunt intr-un avion care ma intoarce de la Nisa la Bucuresti. Traversez culoarul, manat din urma de turma de calatori nestaviliti.
Nu-mi vine a crede ochilor. Trec pe langa trei oameni care deja s-au instalat confortabil in scaune, si-au prins si centurile si citesc! Carti. Iata-i: un rotofei cu obrajii rumeni se deda unei lecturi din Balzac. Femeia la treizeci de ani! O doamna cu coc savureaza un Modiano, ceva lejer. Bulevardele de centura! Si, in cele din urma, apogeul: un barbat atletic, probabil sportiv, citind Dulcele bar de Moehringer! Imi vine sa ma opresc si sa-i strang mana, sa-l pup pe obraji. Nu pot. Din spate ma impinge turma de calatori nestaviliti.
3.
Inevitabil, sfarsesc intr-un autobuz romanesc. E jegos, plin de boschetari, pensionari si studenti semi-beti. O tiganca pitica, cu mustata si fes rosu cu mot. Din spate pare un copil diform. Nu e. E o tiganca pitica, cu mustata si fes rosu cu mot. O imbarliga o pensionara sa ii arate poze cu fiica-sa, maritata prin Italia cu un baiat supranumit Titi. Ii arata pensionara: poze de la nunta, tot ce trebuie. Le are printate, frumos. Apoi ii povesteste cum e pe acolo, ca nu te deranjeaza nimeni cand umbli pe strada chiar daca esti pitic, e treaba ta daca esti pitic. Piticei nu-i vine a crede: zau, doamna?! Doamna zice ca da, ca zau. Vorbeste romana ca Raducioiu pe aeroport. Apoi incepe un boschetar sa-si bage in noi, calatorii, ne injura din chiar Doamne, ne face albie de porci. Un calator ii da un sut in dos si ii zice sa taca naibii, boschetarul mai oracaie inca un minut, asa, si se linisteste. Apoi cobor, umar la umar cu un anticar batran. Pot sa ii vad titlurile din sac. In varf are o istorie a Bisericii Adventiste din America.
4.
Pedestru, ma reculeg intr-un parc bucurestean. Sta sa ploua. De pe o banca, un cetatean ii comunica telefonic unui alt cetatean o idee care imi ciuleste urechea: asculta la mine, zice cetateanul de la capatul acesta al firului, nici o femeie din lume nu merita absolut nimic, cei mai prosti oameni din lume, singurii de care imi e mila sunt poetii, ba, toti papagalii astia care au inventat cuvinte pentru niste japite ordinare, niste jivine care nu doar ca nu erau demne de ele, dar i-au mai si umilit, i-au batjocorit si i-au lasat faliti, depresivi si gata de pasul spre sinucidere! Muzele? Ce sa spun! Josnice, mizerabile creaturi! Iata un student la litere tradat prematur in amor, imi spun, si merg mai departe pregatindu-ma de ploaia care va cadea. Nu-l iau de guler, nu-i dau doua palme, nu-i urlu, ca-n Caragiale, „Hai sictir, turbatule!“. Mergand, ma gandesc la cele auzite si, gandindu-ma la cele auzite, incep sa ii dau partea sa de adevar, e o parte consistenta aproape de absolut, studentului la litere tradat prematur in amor.