Vederi din Frankfurt
In urma cu aproape trei saptamani, am aterizat asadar, pentru prima data, la Targul International de Carte de la Frankfurt.
De fiecare data cand am vorbit despre aceasta calatorie (in diverse contexte de dinainte de plecare) cu editori, agenti literari, autori, PR-i, jurnalisti romani sau profesionisti straini, reactia a fost aceeasi: zambete si enervanta afirmatie ca ma voi intoarce schimbata. Am zambit si eu inapoi, mai mult din politete, caci cine crede ca se poate schimba (cu adevarat) intr-o saptamana? Am considerat remarca exagerata, desigur. Ma asteptam ca o vizita la Frankfurt sa imi placa la nebunie, da, dar sa ma schimbe parea cam mult.
Acum urmeaza partea in care recunosc ca s-a intamplat chiar ceea ce mi-a spus toata lumea. Pe scurt, Frankfurt mi-a aratat alte dimensiuni ale domeniului editorial. Una in care pasiunea pentru carti este unicul motiv pentru care oamenii se intalnesc, pentru care calatoresc zeci de ore, se trezesc dimineata devreme, isi beau cafeaua pe drum, poarta cei mai comozi pantofi, umbla cu bratele pline de agende, dosare si hartii, alearga dintr-un colt intr-altul, isi pierd vocile. Una in care cartile sunt singurul motiv pentru care sute de mii de oameni din lume sunt in Frankfurt. Una in care pasiunea pentru carti este si business. Este greu sa nu privesti personal un univers al cartii atat de fain cum este Targul de Carte de la Frankfurt, mai ales daca te duci acolo pentru prima oara. „Botezul“ Frankfurtului se primeste cu bratele si mintea deschise. Toate acestea suna patetic, stiu, dar sunt convinsa ca cititorii imi vor ierta extazul, iar literatii imi vor intelege pozitia.
Prima imagine cu targul – intrarea principala – nu m-a impresionat, pentru ca nu am vazut de fapt cat de mare este ansamblul expozitional. Am intrat, ajutata de ghizii de la Goethe Institut sa trec de punctele in care se scaneaza biletele (si care trebuie scanate si cand iesi, de fiecare data, daca ai bilet valabil pe toata perioada targului, altfel nu mai poti intra in aceeasi zi), apoi am mers catre punctele de securitate (numeroase, cu agenti care te controleaza atenti) si in cele din urma am ajuns in targul propriu-zis. Am urcat pe scari rulante, coborat pe scari rulante, traversat holuri lungi si late, am folosit benzile de mers, am urcat sau coborat iar si tot asa, pana cand mi-am dat seama ca nu am mai trecut pe acolo, ci eram in pasaje diferite. M-am uitat pe fereastra si m-a pocnit: erau cateva Romexpo-uri legate, cu pasaje interioare intre ele.
Aproximativ cate trei-patru ore pe zi aveam liber, in programul colectiv, intre diferitele intalniri programate, pentru tururi individuale in targ. Mi-am luat o harta a spatiului si am incercat sa ma orientez.
Haihuie prin targ
La Frankfurt, chiar si cu harta si indicatoare, nu ai cum sa nu te pierzi cel putin de doua-trei ori. Halele 3.0 si 3.1, cu standuri ordonate, erau ale germanilor – fictiune si non-fictiune, audiobook-uri, zone de lectura ale editurilor independente, centru de presa, turism, religie, Weltempfang (zona care reuneste politica, literatura si traducerea, unde au loc foarte multe evenimente ce acopera aceste domenii), centru al Asociatiei de Editori si Librari Germani etc. Halele 4.0, 5.0, 5.1, 6.0, 6.1, 6.2 erau ocupate de editorii internationali – peste 100 de tari participante anul acesta la Frankfurt. La hala 4.0 se gasea si Business Club, un concept recent al targului, un loc unde trebuie sa platesti separat bilet de acces (in schimbul caruia poti folosi spatiul, ai la dispozitie tot felul de bauturi si poti participa la prezentari faine), unde au loc discutii specializate (cu program separat, incitant) si, fireste, intalniri de afaceri. Am avut noroc, fiind participant la targ din partea Biroului Federal din Germania am avut acces gratuit. La 4.1 mi-am zis ca trebuie sa ajung neaparat pentru THE ARTS+, o noutate a editiei curente, un targ inedit pentru industriile creative si culturale, unde te bucuri ca un copil de ceea ce vezi, te joci cu bucati de carti transpuse in realitate virtuala, participi la demonstratii si experimente live, asisti la discutii despre rolul inteligentei artificiale in dezvoltarea continutului, privesti cum vor arata muzeele viitorului s.a.m.d. De altfel, cu legaturi cool intre carti si realitate virtuala ori tehnologie si carti au venit si oaspetii de onoare ai editiei (Flandra si Olanda), la hala 5.0 si la F1 (Forum 1), unde aveau un spatiu dedicat – acolo am incercat, de exemplu, o opera creata de Daniel Ernst, cu versuri ale poetului flamand Maud Vanhauwaert, ori o carte grafica superba care, atunci cand ii intorceai paginile, iti schimba muzica pe care o auzeai in casti, in functie de cum aratau paginile respective – sectiunile Reading the Future mi-au placut cel mai mult de la standul tarilor invitate.
Sa nu va spun cat de bine gandit era si spatiul Agorei, in aer liber, inconjurat de hale. Cateva ore am stat numai acolo, afara, chiar daca era frig si, ocazional, ploua. O multime de standuri, de scene de lectura, de momente muzicale, expozitii, autobuze si containere cultural-artistice, plus puncte de cumparat mancare sau odihnit. In Agora m-a atras cel mai tare doctorul de carti – puteai sa mergi sa consulti un medic, care, in urma problemelor pe care le aveai (de la insomnie la stres, depresie, afectiuni fizice variate), iti recomanda ce sa citesti pentru a-ti fi mai bine. Mi s-a parut interesant si Grunberg Lab, o zona in care puteai merge sa citesti, in ritmul propriu, pe un fotoliu confortabil, iar oamenii de acolo te conectau la diverse aparate pentru a-ti urmari activitatea creierului in timp ce citesti. Un experiment pe care sunt curioasa sa-l citesc, atunci cand datele vor fi puse cap la cap.
Mi-e dificil sa mentionez fie si numai o parte dintre halele, standurile si lucrurile inedite pe care le-am vazut la targul de la Frankfurt. Poate va veti face o idee de ansamblu daca va spun ca, pentru a ma orienta si a ma informa cu privire la spatii, pe langa harta, am folosit zilnic sase ghiduri diferite (Visitor Guide 2016, Europe! Weltempfang – Centre for Politics, Literature and Translation, Business Club Programme, Frankfurt Book Fair Worldwide 2016, THEARTS+, The Digital Zones of the Frankfurt Book Fair), plus informatiile din mapa de presa primita – unde, apropo, informatiile incluse erau foarte bine organizate, cu un cuprins, o selectie de evenimente de neratat, evenimente suplimentare pentru cei care aveau timp, liste cu autori care participau la targ etc.
Si nu, nu am explorat tot, parte din pricina timpului, parte ca urmare a imensitatii targului – ar trebui sa fie suficient sa va spun ca erau peste 7.000 de expozanti, peste 4.000 de evenimente.
Cifre din targ
Daca am ajuns, vrand-nevrand, la acest capitol, haideti sa va spun cu ce cifre am venit acasa. Recapitulez: peste 100 de tari participante, peste 4.000 de evenimente, peste 7.000 de expozanti. Si adaug: peste 8.000 de jurnalisti acreditati in targ, peste 700 de agenti literari prezenti, peste 80.000 de titluri noi pe an care apar numai in limba germana la edituri germane, elvetiene, austriece (fara a lua in calcul cele in regim self-publishing), peste 10.000 de titluri traduse pe an din alte limbi in germana. Iar piata de carte tiparita din Germania este putin peste 9 miliarde de euro, 2,3% din piata germana de automobile.
In ultimii cinci ani, piata de carte a fost stabila. In 2015, vanzarile au crescut cu 1,5%, desi numarul cititorilor a ramas constant. Piata e-book-urilor este insa incremenita intre 4 si 5% din totalul pietei de carte, din pricina preturilor, mai mici cu doar 10-20% decat cele pentru carti tiparite. Legislatia impune un pret fix al cartilor, iar librariile nu au voie sa ofere vreun fel de reducere pentru o perioada de 18 luni de la achizitionarea cartilor respective – singura diferenta intre preturile cartilor de la diferite librarii vine de la negocierea comisionului de distributie (cel retinut de librarie, care se situeaza intre 30-40% din pretul fix cartii, niciodata mai mult, asa cum se intampla, de exemplu, in Romania).
In plus, traducerile sunt extrem de incurajate in institutiile de profil germane, au programe de traducere coerente si de cursa lunga – de exemplu, costul unei traduceri din germana in alta limba poate fi sustinut cu fonduri de pana la 8.000 de euro.
Tirajele depind de tipul de editura, fireste, dar se invart in jurul a cateva mii de exemplare – de pilda, un editor al unei edituri mari independente ne spunea ca un tiraj mediu are 4.000 de exemplare, ca unul pentru un bestseller depaseste 10.000. Iar o managera de drepturi internationale afirma ca traduc carti in germana doar daca vanzarea in tara de origine a depasit 10.000 de exemplare.
Cifre expuse putin haotic, intr-adevar, dar cred ca este relevant sa le cunoastem cu totii, nu numai profesionistii cartii, fie si asa, secvential.
Intalniri profesionale in targ si in afara lui
Spuneam la inceput ca Goethe Institut München s-a ocupat de programul nostru, al participantilor la turul de studiu. Pe langa cele cateva ore pe zi de vizite in targ, individual, mers la evenimente pe care ni le alegeam noi si receptii oficiale, am avut zilnic intalniri profesionale in targ si in afara lui, am ascultat prelegeri, am interactionat cu vorbitorii, am dezbatut probleme editoriale in lung si-n lat. Bärbel Becker – sef adjunct al Departamentului International al Targului –, Thorsten Dönges – manager al programului de literatura de la institutul literar Literarisches Colloquium Berlin –, Sebastian Posth – editor (Posth Verlag) si consultant in domeniul editorial digital –, Valentin Tritschler – agent literar la Elisabeth Ruge Agentur –, Herfried si Marina Münkler – istorici, ultima lor carte, aparuta anul acesta, se numeste Noii germani, Heike Friesel – directoarea Departamentului de Literatura si Traducere din cadrul Goethe Institut, Andreas Rötzer – editor la editura independenta Matthes & Seitz Berlin, Susanne Simor – manager pe drepturi internationale la una dintre cele mai mari edituri germane, Verlag C.H. Beck, au fost doar cativa dintre oamenii cu care am vorbit despre trendurile literare curente din Germania, despre negocierea drepturilor de autor, istoria Targului International de Carte de la Frankfurt, programele de literatura si traducere din Germania, promovarea lecturii in spatiul german, legislatia autohtona, editarea de carte, rezidente, burse literare, piraterie, critica literara, nevoia de povesti etc. Toate acestea impreuna ne-au dat o imagine de ansamblu asupra pietei germane de carte, ne-au ajutat sa intelegem mai bine cifrele pe care le impartaseam mai devreme si sa cunoastem mai multe despre lumea editoriala central-europeana. Pentru mine personal, programul acesta intens de intalniri a fost foarte important, asa am avut acces la informatii la care, altfel, ar fi fost foarte anevoios de ajuns.
Daca adaugati tuturor relatarilor de pana acum si faptul ca grupul de participanti la Programul de oaspeti al Republicii Federale Germania a fost minunat de divers, avand timp de o saptamana nenumarate discutii despre carti, literatura, autori, traduceri, diferente si asemanari, poate veti intelege mai bine de ce afirmam la inceput ca m-am intors cu perspective schimbate, ca pot cuprinde altfel domeniul acesta acum.
Provocari editoriale din cinci colturi ale lumii
Spuneam in paginile anterioare ca turul de studiu de la Targul International de Carte de la Frankfurt 2016 a reunit in Germania un grup de douazeci si doi de profesionisti din domeniul editorial. Diversitatea a fost cuvantul-cheie si motivul principal pentru care discutiile purtate in cadrul acestui grup, de-a lungul unei saptamani intregi din octombrie, au fost animate, fructuoase si incitante. ~ntr-un fel sau altul, fiecare tara din lume se confrunta cu tot soiul de probleme in ceea ce priveste piata de carte locala, in era tehnologiei. De aceea am strans pentru „Suplimentul de cultura“ cinci comentarii succinte in legatura cu provocarile editoriale pe care participantii la aceasta calatorie tematica le intampina in tarile lor. Poate ca, dupa ce veti citi aceste cateva randuri, nu veti mai avea „complexul Romania“.
Justyna Czechowska
Piata de carte din Polonia a atins o viteza pe care nu o poate duce si care nu ii face nici un favor. Cartile sunt scrise prea repede, sunt cumparate la fel, fara nici un gand in spatele actiunii, sunt traduse pe fuga si prost, promovate intr-un timp scurt si apoi gata, dispar. Coperta cartii a devenit mai importanta decat textul propriu-zis. Iar calitatea literaturii este departe de ceea ce obisnuia sa fie.
Justyna Czechowska (1979) este specialista in studii literare, manager cultural, traducatoare din suedeza, autoare de articole, interviuri si antologii. Este cofondatoare a Fundatiei pentru Studii Literare si a Asociatiei Traducatorilor Literari Polonezi. Coautoare a programului festivalului „Odnalezione w t?umaczeniu“ [„Found in Translation“].
Carlos Wynter Melo
Provocarile editoriale cu care ma confrunt in tara mea sunt numeroase, dar cele mai importante sunt legate de cadrul legal si aplicarea acestuia. Cultura nu este deloc ajutata, nu avem legi care sa o protejeze ori sa incurajeze consumul cultural.
Chiar daca Panama a semnat Conventia de la Verna pentru protectia operelor literare si artistice si sustine mai multe tratate, are de fapt un cadru institutional foarte lax. Preocupata de lupta de a-si dezvolta economia, Panama a sacrificat reglementari care ar oferi cetatenilor sai un cadru comun de securitate juridica.
Carlos Wynter Melo este recunoscut national si international pentru scrierile sale. In 2007 a fost nominalizat ca unul dintre cei mai importanti tineri scriitori latino-americani, in cadrul Bogota 39. La cea de-a 25-a editie a Targului International de Carte de la Guadalajara (2012), a fost numit unul dintre cele 25 Cele mai bine tinute secrete din America Latina. A publicat trei romane si mai multe carti de proza scurta. Este si editor.
Adil Olluri
In tara mea exista multe provocari atunci cand vorbim de tiparirea unei carti sau a unei publicatii literare. Kosovo este o tara mica si saraca. De aceea, piata de carte este foarte mica si foarte tanara – poate chiar cea mai tanara din Europa.
In fiecare zi ne confruntam cu dificultati legate de zona editoriala. Ne chinuim sa publicam o carte sau o revista, ne e greu sa o distribuim prin tara, nu sunt prea multe fonduri alocate pentru acest lucru.
Cu toate acestea, se publica in Kosovo opere si reviste cu valoare artistica si culturala. Ne incapatanam sa mentinem un nivel al publicatiilor. Eu, de exemplu, ca editor al unei reviste cu traditie din Kosovo, una dintre cele mai vechi publicatii literare („Jeta e re“, 1949), prioritizez in spatiul acesteia literatura scrisa de autori autohtoni. Sigur, insistam sa publicam si texte traduse din literatura universala, dar promovam cu precadere literatura din Kosovo. Din punctul meu de vedere, succesul unei reviste este dat de ceea ce produce la nivel local.
Adil Olluri (1984) este scriitor si critic literar. A publicat un roman, Bartësi i shpirtrave të përzënë (Purtatorul sufletelor exilate, 2015) si un volum de proza scurta, Shumë rrugë dhe një rënie (Multe drumuri si un declin, 2013). Prozele sale scurte au fost traduse in mai multe limbi, printre care italiana, germana, engleza, ceha, slovena si bulgara. De asemenea, a scris si doua volume de critica literara, Trilogjia postmoderne (Trilogia postmoderna, 2011) si Romani postmodern shqiptar (Romanul albanez postmodern, 2011), pentru al doilea fiindu-i decernat Premiul National pentru cea mai buna carte de critica literara. Este membru al Uniunii Scriitorilor din Kosovo.
Gociante Patissa
Distributia este cea mai mare provocare din peisajul literar angolez.
Avem peste 20 de milioane de locuitori, dar tirajul unui titlu este, in medie, doar 1000 de exemplare.
In plus, nu avem o industrie a hartiei, asa ca totul depinde de import. Unele edituri se duc sa-si tipareasca volumele in Brazilia sau Portugalia, pentru a obtine preturi mai mici. Insa, in acest caz, intampina alte probleme, cum ar fi taxe vamale si impozite.
Din aceste motive, dar si din altele, cartile au devenit un soi de lux pentru un numar important de cetateni, lucruri pe care nu si le permit.
Gociante Patissa (1978), scriitor si jurnalist independent, colaboreaza la diverse publicatii culturale angoleze, traduce (ubundu, portugheza, engleza) si se implica in proiecte sociale de voluntariat. Scrie pe blogul http://angodebates.blogspot.ro/. In 2012, i s-a decernat Premiul Regiunii Benguela pentru Cultura si Arta. Este membru al Uniunii Scriitorilor din Angola.
Sam Perera
Misiunea editurii Perera-Hussein este aceea de a aduce scriitura moderna pe piata locala din Sri Lanka. Pentru a face acest lucru, avem anumite standarde legate de stil. Cu toate acestea, scriitorii la inceput de drum, cu precadere, simt ca si-au slefuit scriitura pana cand cartea lor a devenit capodopera, astfel incat nu sunt dispusi sa lase pe nimeni sa o modifice. Ceea ce este in regula pana in momentul in care autorii intalnesc editorii – in clipa aceea, creativitatea si vandabilitatea se ciocnesc. Editorii se chinuie sa ii convinga pe autori ca munca lor ar avea de castigat in urma editarii si ca acest lucru ar fi in interesul scriitorului. Inevitabil, oricat de dura este lupta, vocea editorului va reusi sa se impuna, pana cand autorul va fi recunoscut ca fiind un scriitor de renume mondial.
Cealalta problema pe care o intampinam este limba. Sri Lanka este impartita in trei grupuri lingvistice, sinhala fiind cel mai mare, urmat de tamil, cu cel englez care le uneste, dar ramane in urma. In toate cele trei limbi exista opere originale. Cu toate acestea, desi are cea mai mica cota din piata locala, engleza este perceputa ca mijloc prin care opera scrisa autohtona poate accesa intreaga lume. Asa ca multi autori din Sri Lanka incearca sa-si adapteze operele astfel incat sa imite stilurile autorilor americani sau englezi, pentru a ajunge la publicul strain, pentru a fi pe gustul acestuia. Dar cine este acest public imaginat? Noi credem ca este mai bine sa se scrie pentru un public local. Apoi, daca cititorii rezoneaza la nivel international cu scrierile tale este, desigur, cu atat mai bine. Dar daca opera si scriitura nu reflecta cine esti, atunci autenticitatea are de suferit.
Sam Perera este comanditarul editurii independente de succes Perera-Hussein din Sri Lanka.