Dar, „daca, la fel ca in comunism, poti spune, din cind in cind, o sumedenie de minciuni unui grup de oameni si ei te vor crede”, a continuat Mihalkov, „sa spui tot timpul minciuni unui grup de oameni inseamna sa-i faci sa nu te mai creada”. Ironic si cinic, Mihalkov a marturisit ca tot ce poate spune despre filmul lui e ca spera ca la finalul proiectiei sala sa nu fie pe jumatate goala. Si ca, in general, isi doreste ca filmele lui sa fie intelese, si nu pe intelesul tuturor. Filmul a avut – nepermis totusi pentru un asemenea eveniment – probleme de subtitrare. In contextul unei seri de gala, in prezenta lui Nikita Mihalkov, o parte din public a inceput sa fluiere din cauza traducerii. La finalul proiectiei, lumea a inceput sa strige catre organizatori: „Rusine!”, „Asa ceva e inadmisibil!”. Nemultumirea publicului l-a facut pe Nikita Mihalkov sa declare, dupa proiectie: „Nu stiu ce sa fac: sa va multumesc ori sa va cer scuze. Si noi, si voi abia am iesit din socialism. Se mai intimpla si asemenea cazuri”. Nici alte evenimente de anvergura nu au scapat de asemenea gafe. In timpul piesei Cevengur, din cadrul Festivalului National de Teatru, traducerea proiectata pe un ecran, deasupra scenei, era decalata. Reactia a fost una asemanatoare: aplauze si vociferari din public in timpul spectacolului…