Un regizor este un clarvazator, un om care are puterea de a visa si a transforma visul in realitate. El nu face altceva decit sa-si povesteasca visul. Vede un loc si niste oameni care inca nu exista. Dar povestind in primul rind actorilor – si apoi, prin actori, spectatorilor, visul sau devine realitate.
Prima chestiune care se pune este de alegere. Regizorul ajunge inaintea celorlalti intr-un loc hai sa-l numim fictiv sau magic. Instinctul pe care il are imediat dupa aceasta experienta este de a o impartasi. Dupa ce actorii ii asculta povestea despre acest loc utopic sint liberi sa aleaga daca il vor urma acolo, daca vor sa creada ceea ce este deocamdata doar o plasmuire. De aceea prima intilnire, cel putin in ce ma priveste, este foarte importanta, deoarece este decisiva pentru tot ceea ce va urma. Adica sinteti liberi sa alegeti daca veniti cu mine acolo, in locul acela pe care l-am visat, in locul acela care din momentul cind vi l-am povestit si ati acceptat nu mai este al meu, devine al nostru.
Apoi teatrul este un spatiu al libertatii si sinceritatii prin excelenta. La repetitii vreau sa ma asigur ca actorul este sincer si liber, in primul rind spiritual. In sistemul in care traim nu ne putem permite sa fim liberi si sinceri cu adevarat, sintem fortati sa mascam. Oamenii au atitea straturi de masti si atitea straturi de „machiaj“ incit nu numai ca ceilalti nu stiu niciodata cu cine au de a face, dar chiar ei insisi uita cine sint. Lumea de azi impune asta, mascarea este unul dintre motoarele ei de baza. In teatru, in schimb, in mod paradoxal poate, imi permit sa devin sincer si liber. Imi permit sa lepad pieile, straturile de vopsele si masti pe care le port pe fata si sa fiu ceea ce sint. Adica pot sa ma uit in ochii celuilalt fara sa imi fie frica de faptul ca el nu face acelasi lucru cu intensitate si credinta. Si, nu in ultimul rind, pot sa ma joc. Deci teatrul este un fel de cerc magic in care invat sa intru ca sa devin eu insumi.
Teatrul romanesc contemporan: aici se arunca banii!
Dupa ce ne asiguram ca sintem sinceri si liberi, accedem impreuna spre imaginatie si fantezie. Imaginatia si fantezia sint astazi insusirile cele mai lipsite de pragmatism. La repetitii ne putem permite sa mergem prin aer sau pe ape, dar asta e posibil daca sugrumam inainte frica de libertatea celuilalt si de libertatea proprie. De asta ma asigur de fiecare data cind incep o repetitie. Si pina nu obtin acest lucru, nu lucrez. De aceea, pina la lucru pe text in sine e o cale lunga ce necesita o apropiere care sa duca la crearea unei intimitati comune.
Teatrul devine un buncar al rezistentei impotriva a tot ceea ce este fals, fad, ipocrit, impotriva inchisorii de afara. In teatru sint inauntru impreuna cu ceilalti. Pe aceste principii am realizat toate spectacolele de pina acum, Natural Born Fuckers, Sex, Drugs & rock’n’roll, vol. 2, Les Honnetes Femmes, American Buffalo, Red Light&Hot Line, Edmond, Valmont. Cu cel mai recent spectacol, Valmont, am intrat intr-o zona noua, care ma bucura nespus, zona textelor clasice.
Cit despre teatrul romanesc contemporan, cred ca aici se arunca banii. Cu bugetul unei superproductii la teatrul de stat as putea face un intreg teatru. Si multi dintre cei care lucreaza dramaturgie contemporana de aici si aiurea practica un teatru isteric, in care se tipa mult, se face exhibitionism gratuit, fara profunzimi si subtilitate, cu poante actoricesti si regizorale la prima mina. As putea sa lucrez mai mult, mai eficient si mai bine decit cei care in momentul acesta blocheaza teatrele si le ruineaza financiar. M-am saturat de aminari si de asteptari. M-am saturat de conditia de regizor tinar in Romania care asteapta la coada sa termine de lucrat maestrii, acesti gurmanzi financiari decrepiti care isi permit luxul de a cheltui zeci sau sute de mii de euro pe spectacole total lipsite de valoare sau cel mult mediocre. M-am saturat pina peste cap de pile, suse, cioace, mafioti teatrali, bisericute etc. Asa ca dupa ce imi voi termina masterul in film voi pleca din Romania cu o bursa si voi monta un spectacol in Padova.