Fiecare dintre artistii invitati in proiect va picta o piesa dintr-un puzzle, care se va construi treptat. Tema propusa pentru editia din acest an este Urban Feeling, „pentru ca o prima raportare la orasul in care locuiesti, in care studiezi, pe care il vizitezi sau doar il tranzitezi este prin sentimente, prin simtire, prin «feeling»”, spun initiatorii proiectului, adica artistii galeriei „Grigore Mora” din Bucuresti.
Programul are la baza actiuni asemanatoare desfasurate la Paris, Londra, New York sau Berlin. Scopurile „I Love Bucharest” sint reabilitarea culturala, estetica si sociala a unor spatii publice din Capitala, crearea de oportunitati pentru artisti de a explora arta publica si comunitara, eliminarea barierelor intre spatiul traditional (galeria) si spatiul public, implicarea membrilor comunitatii in realizarea unor proiecte de arta publica si comunitara.
„De ce nu pot sa ma bucur mereu de orasul meu?”
„De ce noi nu putem sa avem strazi pavate, nu asfaltate, mobila de strada, picturi murale pe calcane, locuri de joaca fascinante pentru copii, dar si pentru parinti sau bunici, tineri care sa se manifeste prin graffiti, mimi, papusari de strada, cafenele si baruri decorate cu imaginatie sau daca nu toate acestea, atunci altceva, care sa ne dea acea mindrie, acea bucurie ca apartinem unui oras si in alt mod, nu numai prin locuire – ma duc la serviciu si ma intorc acasa, iar la sfirsit de saptamina ma duc la munte sau la mare? De ce nu pot sa ma bucur mereu de orasul meu?”, sint intrebarile care, chiar daca nu isi vor gasi raspunsuri prin proiectul „I Love Bucharest”, cel putin vor fi aduse in discutie.
George Bodocan, Claudia Castrase, Ramona Slug & Mihai Chitu, Nistor Daniel, Irina Abaza, Mihaela Ciustea, Mara Cornescu Patriche, Renata Minciunescu, Andy Sinboy, Carmen Ciobanu, Mirela Ivanciu, Ghenadie Sontu, Cristiana Radu, Sandra Maarhuis si Razvan Burlacu & Magda Chitu sint cei 15 care au „construit” Bucurestiul pe peretele din dreapta intrarii pe Terasa „La Motoare”. Provocarea lansata de initiatori a fost incercarea de a iubi Bucurestiul asa cum este el. Autobuzele pline, oamenii mirosind a transpiratie si certareti, strazile murdare, lipsa toaletelor publice, dar prezenta infectelor „toalete ecologice”, pe scurt, toate defectele si neajunsurile Bucurestiului sa fie privite ca marci personale ale acestui oras, ca elemente care, alaturi de cladirile istorice, de parcuri etc. contribuie la crearea identitatii.