„Trebuie sa recunosc ca nu ma asteptam ca al doilea film al meu sa ia un Palme d’Or”, a declarat regizorul duminica noaptea, la Realitatea TV.
„Sper din toata inima ca nu e cea mai fericita zi din viata mea de cineast”, a adaugat Mungiu, care a spus si ca spera ca va fi capabil sa mai „faca si alte filme care sa fie interesante pentru public”.
Palme d’Or pentru „4 luni, 3 saptamani si 2 zile” nu este doar premiul echipei lui Mungiu, ci este „un premiu al generatiei noastre de cineasti care s-a afirmat in ultimii ani. Sintem perceputi ca o generatie de cineasti care face diferenta in momentul de fata. Anul acesta am concretizat cu cele mai bune rezultate succesele din anii trecuti”, a spus regizorul cu referire la filmele lui Cristi Puiu, Corneliu Porumboiu sau Cristian Nemescu, prezente in ultimii ani la festivalul de la Cannes si fara de care el nu ar fi ajuns acolo. „Este succesul tuturor.”
„Sper ca in seara asta am facut multi romani sa se bucure si pentru altceva decat fotbal. Am dovedit ca filmele noastre sint un exemplu cultural si ca Romania poate face ceva sa conteze si in acest domeniu”, a spus Cristian Mungiu.
Pelicula premiata cu Palme d’Or pleaca de la o poveste „foarte reala” pe care regizorul o stia personal si care l-a marcat o buna perioada de timp. „Nu este un film despre avort sau despre ultimii ani ai comunismului. E un film despre oameni, despre alegeri in viata si despre faptul ca toata lumea trebuie sa-si asume responsabilitatile pentru alegerile lui.”
„4 luni, 3 saptamani si 2 zile” va avea premiera romaneasca in deschiderea Festivalului International de Film „Transilvania”, pe 1 iunie.
Filmul lui Mungiu a fost favoritul criticii si al presei inca de la inceputul festivalului de la Cannes. A primit si premiul Federatiei Internationale a Criticilor de Film (FIPRESCI), dar si cel al Educatiei nationale, distinctie acordata anual unei pelicule pentru contributia pedagogica.
Sursa: NewsIn
Interviu cu regizorul Cristian Mungiu la Radio Romania Actualitati
Emisiunea: „Matinal”. Realizator: Adrian Soare – Palme D’Or vine in Romania. „Matinal”, ROMANIA ACTUALITATI reface anatomia unui succes. Au fost pe Coasta de Azur: Angelina Jolie, Brad Pitt, Depardieu, Helen Millen, Sharon Stone, Martin Scorsese, Michael Moore, Roman Polanski. Dupa Premiile Academiei Americane de Film, cel mai asteptat festival international, unde se intrec cele mai valoroase productii cinematografice este Festivalul de Film de la Cannes.
Anul acesta, Festivalul de la Cannes a sarbatorit a 60-a editie si, odata cu ea, Romania sarbatoreste primul mare premiu Palme d’Or pentru lung-metraj cucerit de Cristi Mungiu. Tot in acest an, Romania a avut cea mai numeroasa prezenta, motiv pentru care incercam sa refacem incursiunea in timp, sa ne amintim de performantele cinematografiei romanesti in acest prestigios festival. Primul regizor roman prezent in juriul de la Cannes a fost Ion Popescu-Gopo in 1961.
Abia anul acesta, dupa 46 de ani, Romania a fost reprezentata de un regizor in juriul Festivalului de film de pe Coasta de Azur. Este vorba despre Cristi Puiu. De-a lungul timpului, noua filme romanesti au fost premiate la Cannes. Primul premiu castigat de un roman, pe Riviera, a fost acordat lui Ion Popescu Gopo in 1957, cand filmul sau, „Scurta istorie”, a fost distins cu Palme d’Or pentru scurt-metraj. Opt ani mai tarziu, 1965, Liviu Ciulei castiga Premiul pentru Regie la Sectiunea lung-metraj cu pelicula „Padurea spanzuratilor”, avandu-l ca protagonist pe marele actor Victor Rebengiuc. In 1966, filmul „Rascoala”, regizat de Mircea Muresan, a fost distins cu Premiul pentru Debut.
„Cantecele Renasterii”, in regia lui Mirel Iliesiu, a primit Marele Premiu pentru scurt-metraj si Mentiunea Speciala a Comisiei Tehnice in 1969. Abia dupa 35 de ani, alte filme romanesti au fost premiate la Cannes. Plicula „Calatorie la oras”, regizata de Corneliu Porumboiu a primit Premiul al II-lea la Sectiunea „Cinefondation”, iar „Trafic”, in regia lui Catalin Mitulescu, a primit „Palme d’Or pentru scurt-metraj. In 2005, Cristi Puiu a fost distins cu Premiul „Un certain Regard” pentru filmul „Moartea domnului Lazarescu”, iar in 2006, actrita Dorotheea Petre a primit Premiul de interpretare al Sectiunii „Un Certain Regard” pentru rolul din „Cum mi-am petrecut sfarsitul lumii”, film regizat de Catalin Mitulescu. Si tot in 2006, Corneliu Porumboiu a castigat Camera d’Or pentru „A fost sau nu a fost?”.
Anul acesta, filmul „California Dreaming” al regretatului regizor Cristian Nemescu a cucerit Marele Premiu la Sectiunea „Un Certain Regard”, iar anul acesta, marea surpriza si marea bucurie pentru Romania, regizorul Cristian Mungiu a castigat Marele Premiu Palme D’Or cu filmul „4 luni, 3 saptamani si 2 zile”. Aseara tarziu, colegul nostru, Costin Grigore, a obtinut un interviu in exclusivitate pentru RADIO ROMANIA ACTUALITATI cu regizorul al carui nume a facut deja inconjurul lumii, Cristian Mungiu.
Reporter: Cum ati primit vestea? Credeati ca o sa luati acest premiu? Va asteptati?
Cristian Mungiu: Speram, ca sa fiu precis. Speram foarte tare sa primim premiul asta, dar nu pot sa zic ca credeam. Nu am facut de la inceput un film simtind sa luam un premiu. Am incercat sa facem insa un lucru important si anume, sa facem o poveste simpla si fara niciun fel de efecte spectaculoase, o poveste simpla despre ceva care ne interesa foarte tare pe noi, despre o amintire personala. Nu vreau sa povestesc in sine filmul, dar e vorba de doua fete care traiesc la sfarsitul ultimilor ani ai comunismului, undeva, in 1987, si povestim o sambata din viata lor. Una din fete este insarcinata si in perioada aia, dupa cum va amintiti, a fost avortul era ilegal.
Reporter: Cu ce credeti ca a impresionat juriul?
Cristian Mungiu: Cred ca a impresionat juriul, in primul rand, prin maniera in care e facut, pe de o parte, pentru ca e un stil cinematografic destul de personal, foarte simplu, o simplitate la care am ajuns foarte greu, lucrand foarte mult, si pe de alta parte, prin faptul ca are de spus ceva care depaseste contextul istoric. E o poveste universala, pana la urma, e o poveste despre solidaritate, e o poveste despre alegeri in viata si despre faptul ca trebuie sa-ti asumi de fiecare data raspunderea pana la/… /.
Reporter: Cand se poate vedea filmul in Romania?
Cristian Mungiu: Intai de toate, se poate vedea la Cluj, va deschide Festivalul Transilvania in cateva zile. Pe 1/iunie/are loc prima proiectie publica in Romania si apoi sint inca doua proiectii la Sibiu si inca o data la Cluj, iar in difuzare, nu stiu inca, dar probabil o sa inceapa sa fie vazut din luna septembrie. Filmul s-a vandut deja in peste 30 de tari, in toate tarile din America de Sud, in Argentina, Brazilia, Columbia, Venezuela, in Mexic, in Statele Unite si in toate teritoriile din Europa, in Germania, in Franta, in Italia, in Anglia, in Danemarca, in tarile de nord, apoi in Israel, in Coreea, in Japonia, in foarte multe teritorii.
Reporter: Stiu ca filmul a fost facut foarte repede, cum ati reusit si cu ce fonduri?
Cristian Mungiu: Am alcatuit un buget exclusiv romanesc, bazandu-ne pe faptul ca am castigat concursul de la CNC in decembrie si ca asta ne-a dat dreptul, in acelasi timp, sa accesam bani pentru fondul cinematografic. Deci nu am facut decat sa aplicam paragrafele pe care le cunosteam din Legea cinematografiei si dupa care, ce a trebuit sa facem, e sa incercam sa comprimam foarte tare etapele, sa lucram in acelasi timp si, din pricina asta, am continuat sa lucrez la scenariu pe toata durata filmarilor si sa le scriu in ultima secunda, lucruri pe care nu apucasem sa le scriu din timp.
Reporter: De ce filmul romanesc este mai cunoscut in afara decat in tara? Ce putem face?
Cristian Mungiu: Raspunsul e foarte simplu. Noi, in tara, nu mai avem sali de cinema si, din pricina asta, nu mai avem public. Asta e problema, ca uitati avem raspunsul asta atat de bun, nu numai pentru filmul meu, dar e vorba de premiul lui Cristi Nemescu de anul trecut, de premiul lui Corneliu Porumboiu de anul trecut, de premiul lui Cristi Puiu de acum doi ani si filmele astea fac foarte putin spectatori, pentru ca, oricat de bine ai face filme, daca nu ai unde sa le prezinti si daca nu ai un public care sa fie educat, ani la rand sa vina la sala de cinema, e foarte complicat. Noi am facut ce tinea de noi, ramane ca sa existe si niste structuri care sa poata sa compenseze si sa avem si noi un public real de cinema.
Reporter: Ar putea deveni filmul romanesc un brand de tara, pentru ca deja…
Cristian Mungiu: Eu cred ca in buna masura este, daca e sa vorbim cinstit si, daca ne uitam la ce s-a intamplat in ultimii ani. In aceasta perioada de 10 zile in care am fost la Cannes, presa care a acoperit evenimentul a scris cronici despre acest film si despre filmul romanesc, in general, in peste 50 de publicatii din toata lumea si in foarte multe tari. Deci din punctul asta de vedere, noi am facut ce tinea de noi si, in clipa de fata, se vorbeste de un cinematograf romanesc si, sincer, e un act cultural pe care il consideram ca meritam sa-l facem, dar sper din toata inima ca lucrurile astea sa se constituie si intr-o mana de ajutor pe care, la randul nostru, trebuie s-o primim ca sa ne prezentam filmele mai bine in tara.
Reporter: Cum vedeti in viitor minunea asta, adica ce inseamna acum trofeul pentru filmul dumneavoastra?
Cristian Mungiu: Filmul, sincer, sa stiti ca mersese foarte bine si pana la acest trofeu, dar acest trofeu o sa aduca un plus de atentie pentru distributie, un plus de atentie pentru povestea asta. Probabil ca undeva va dubla numarul de spectatori pe care filmul il va avea in fiecare din salile lui, pentru ca e mai simplu sa vii in sali cu un film care a avut aceasta distinctie, iar pentru noi, personal, e o mare onoare sa putem sa obtinem primul Palme d’Or romanesc pentru un film de fictiune. Cred ca am lasat ceva deja de la momentul asta in cinematografia romana.
Reporter: Care ar fi urmatorul film? V-ati gandit la ideile pentru urmatorul film?
Cristian Mungiu: E un proiect care face parte din aceeasi serie cu acest film si care va continua sa puna laolalta niste povesti adevarate din ultimii ani ai comunismului, se cheama „Amintiri in epoca de aur”. E un proiect pe care l-am inceput cumva in aceeasi perioada cu acest film. Deci primul lucru cand ne intoarcem acasa, va trebui sa ne ocupam… sa terminam montajul si sa mai schimbam cateva chestiuni care lipsesc, ca sa fie gata poate pana la sfarsitul anului./
Sursa: RADOR
BBC: Interviu cu regizorul Cristian Mungiu castigatorul premiului Palme d’Or de la Cannes
BBC (28 mai, ora 7:15) – Realizator: Filip Standavid.
Realizator: Povestea este dureros de familiara multor femei din Romania. O studenta insarcinata cauta sa faca un avort, interventie ilegala inainte de 1989. Este povestea pe care o spune cu economie de mijloace regizorul Cristian Mungiu in filmul „Patru luni, trei saptamani si doua zile”. Gratie acestui film, cineastul roman a castigat premiul Palme d’Or pentru lung metraj la festivalul de la Cannes. Este cel mai important premiu din istoria cinematografiei romanesti. L-am intrebat pe Cristian Mungiu cum a trait momentul in care premiul devenise cert?
Cristian Mungiu: Am fost foarte fericit si multumit pentru ca, sincer, am crezut foarte mult in proiectul asta si am crezut foarte mult ca este o poveste care merita sa ajunga la oameni si cred foarte tare ca chestia asta o sa ne ajute ca filmul sa fie vazut peste tot si privit cu multa atentie. Si sper foarte tare ca cei care o sa vada filmul sa aloce 2 minute dupa ce ies din sala sa se gandeasca la ce au vazut.
Realizator: Parea, pe masura ce se dadeau premiile ca nu o sa se intample. Ati sperat pana in ultimul moment, pana atunci cand presedintele juriului a anuntat?
Cristian Mungiu: Pentru noi a fost un pic invers pentru ca noua ni s-a zis sa venim la aceasta ceremonie pentru ca avem ceva. Deci, dimpotriva, pe masura ce premiile treceau am sperat ca o sa fie un premiu cat mai mare si, la sfarsit, cand s-au epuizat toate celelalte premii, deja ne-am bucurat si ne-am felicitat intre noi pentru ca am stiut ca o sa se intample lucrul asta.
Realizator: Cristian Mungiu, sinteti considerat unul dintre cei mai buni, dintre regizorii asa zisului „nou val”. Este vorba, aici, de o ruptura definitiva in cinematografia romaneasca, spuneti?
Cristian Mungiu: Sincer, eu nu consider ca este o ruptura. Consider ca este un fel de continuitate si consider insa ca este un premiu care cumva nu ne apartine numai noua, celor care am facut filmul, ci apartine acestei generatii de oameni care au facut filme in ultimii 5 ani, pentru ca nu este primul premiu la Cannes. Doar ca s-a intamplat, fiecare lucru din premiile din ultimii ani s-a adunat si a fost posibil pentru noi, din cauza asta, sa ajungem in competitie. Si, odata ce ajungi in competitie, totul este posibil. Eu cred ca este un premiu care ne apartine tuturor si imi pare bine ca am putut sa ii facem pe cei de acasa sa fie mandri si de altceva decat fotbal.
Realizator: Ce o sa spuna sora dvs, Alina Mungiu?
Cristian Mungiu: Nu stiu, sper sa se bucure foarte tare cand o sa auda chestia asta. Momentan nu este in Romania si nu am apucat sa vorbesc cu ea, dar sper sa ii para foarte bine.
Sursa: RADOR