– Fragment –
Iata Omul.
Iese tarandu-si picioarele din curtea de la Clappison si o ia pe Sykes Street, adulmecand aerul incarcat de mirosuri amestecate – terebentina, faina de peste, mustar, grafit, obisnuita duhoare matinala apasatoare de pisat de la oalele de noapte abia golite. isi trage nasul o data, se scarpina in capul cu par tuns scurt si isi baga mana intre picioare. Isi miroase degetele, apoi le suge incet pe fiecare in parte, culegand si ultimele ramasite, storcand si ultima picatura. Pe Charterhouse Lane, la capat, o ia spre nord pe Wincolmlee, pe langa taverna De La Pole, atelierul de lumanari de spermantet si presa de ulei. Vede, peste acoperisurile depozitului, cum se leagana varfurile arborilor mari si artimonurilor, aude strigatele docherilor si bocanitul maiurilor de la dogaria din apropiere. Umarul i se freaca de caramida rosie tocita, pe langa el trece un caine, apoi o caruta incarcata cu dulapi de lemn. Trage iar aer in piept si?si plimba limba peste meterezele neregulate ale dintilor. Simte nascandu-se in el o nevoie noua, modesta, dar insistenta, o dorinta proaspata ce tanjeste sa fie implinita. Corabia lui pleaca in zori, insa inainte de asta mai trebuie facut ceva. Se uita in jur si, pentru o clipa, se intreaba despre ce-i vorba. Baga de seama mirosul patrunzator de sange de la carnatarie, leganarea soioasa a fustei unei femei. Se gandeste la carne, de animal, de om, apoi se mai gandeste… nu-i genul ala de dorinta, hotaraste el, nu inca, e aia mai blanda, mai putin presanta.
Se rasuceste pe calcaie si se intoarce la birt. E aproape goala la ora asta a diminetii. In camin arde un foc mocnit si se simte miros de prajeala. Scormoneste in buzunar, dar nu gaseste decat firimituri de paine, un briceag si o moneda de jumatate de penny.
Rom, zice el.
Impinge jumatatea de penny peste tejghea. Birtasul se uita cu dispret la moneda si scutura din cap.
Plec dimineata, explica el, pe Volunteer. Iti dau o polita.
Birtasul pufneste.
Ma iei de prost?, intreaba el.
Barbatul ridica din umeri si se gandeste o clipa.
Dam cu banul, atunci. Briceagul asta bun al meu pe?o dusca din romul tau.
Il pune pe tejghea, iar birtasul il ia si il cerceteaza atent. Desface lama si o incearca pe buricul degetului mare.
I-un briceag bun, spune omul. Nu m-o lasat balta pana acu.
Birtasul scoate un siling din buzunar si i-l arata. Arunca moneda in aer si pune palma peste ea. Se uita amandoi. Birtasul da din cap, ia briceagul si-l baga in buzunarul jiletcii.
Acu poti sa te cari, zice el.
Expresia barbatului nu se schimba. Nu da nici un semn de iritare sau surprindere. Pierderea cutitului pare sa fie parte dintr?un plan mai mare si mai complicat la care este partas. Dupa o clipa, se apleaca, isi scoate cizmele marinaresti si le pune una langa alta pe tejghea.
Arunca iar, spune.
Birtasul da ochii peste cap si se intoarce.
Nu vreau nenorocitele alea de cizme, zice el.
Ai briceagul meu, spune omul. Nu poti sa dai inapoi acum.
Nu vreau nenorocitele alea de cizme, zice iar birtasul.
Nu poti sa dai inapoi.
Fac ce dracu’ vreau eu, spune birtasul.
La celalalt capat al tejghelei sta rezemat un om din Shetland, care-i urmareste. Poarta un fes si niste pantaloni marinaresti tepeni de murdarie. Are ochi rosii, tulburi, de betiv.
Iti iau io de baut, zice el, numa taci naibii din gura.
Barbatul il priveste. S-a mai batut, in Lerwick si Peterhead, cu de?astia din Shetland. Nu?s cine stie ce batausi, dar sunt incapatanati si greu de dat gata. asta are un cutit ruginit de jupuit grasimea de balena la cingatoare si un aer agresiv si artagos. Dupa o clipa, barbatul da din cap.
Multam, zice. Am fost la curve toata noaptea si mi?e uscat gatlejul.
Omul din Shetland da din cap spre birtas, care ii toarna, fara nici o tragere de inima, inca un rand. Barbatul isi da jos de pe tejghea cizmele marinaresti, ia bautura si se duce la o banca de langa foc. Dupa cateva minute, se intinde, isi trage genunchii la piept si adoarme. Cand se trezeste, insul din Shetland sta la o masa in colt, vorbind cu o curva. E bruneta si grasa si are fata patata si dintii verzui. Barbatul o recunoaste, dar nu?si poate aduce aminte cum o cheama. Betty ? se intreaba el. Hatty ? Esther ? Omul din Shetland striga un baiat negru care sta ghemuit in pragul usii, ii intinde o moneda si-i spune sa-i aduca o portie de midii de la negustorul de peste de pe Bourne Street. Baiatul are noua sau zece ani si e subtirel, cu ochi negri mari si pielea cafenie ceva mai deschisa. Barbatul se ridica in capul oaselor si isi umple pipa cu ultimele fire de tutun. O aprinde si se uita in jur.
S-a trezit refacut si pregatit. Isi simte muschii destinsi sub piele, inima umflandu-i-se si strangandu-i-se in piept. Insul din Shetland incearca s-o sarute pe femeie si e respins cu un scancet lacom. Hester, isi aminteste barbatul. Numele femeii e Hester si are o camera fara geamuri in James Square, cu un pat cu cadru metalic, un urcior cu un lighean si un irigator de cauciuc, pentru spalat samanta. Se ridica si se apropie de locul unde stau cei doi.
Mai cumpara-mi un rand, zice el.
Omul din Shetland il priveste o clipa cu ochii ingustati, apoi scutura din cap si se intoarce din nou spre Hester.
Inca un rand si nu mai auzi de mine.
Celalalt nu-l baga in seama, dar barbatul nu se clinteste. Rabdarea lui e dintre cele mohorate si nerusinate. Isi simte inima umflandu-se si strangandu-se, adulmeca duhoarea obisnuita de birt… basini, fum de pipa si bere varsata. Hester ridica privirea spre el si chicoteste. Dintii ii sunt mai mult cenusii decat verzui, iar limba are culoarea ficatului de porc. Omul din Shetland isi scoate cutitul de la cingatoare si-l pune pe masa. Se ridica.
Mai bine-ti tai coaiele decat sa-ti mai iau un rand, zice el.
E slab si desirat. Are parul si barba imbibate cu grasime de foca si trasneste a teuga. Barbatul incepe sa inteleaga acum ce are de facut – sa descopere de ce natura sunt nevoile sale si cum sa si le satisfaca. Hester chicoteste iar. Omul din Shetland apuca cutitul si lipeste lama rece de obrazul barbatului.
— S-as putea sa?ti retez nasu’ si sa-l dau la purceii aia nenorociti din spate. Rade la gandul asta, iar Hester i se alatura. Barbatul pare netulburat. Nu e inca momentul pe care il asteapta. E doar un rastimp plicticos, dar necesar, o pauza. Birtasul apuca o bata de lemn si deschide cu un scartait usa tejghelei.
Tu, zice el aratand spre barbat, esti un ticalos lenes si un mincinos blestemat si vreau sa te vad plecat.
Barbatul se uita la ceasul de pe perete. E putin trecut de amiaza. Are 16 ore sa faca tot ce are de facut. Sa-si ofere iar satisfactie. Jindul pe care-l simte e trupul lui ce isi exprima nevoile, ce ii vorbeste… uneori o soapta, alteori un murmur, alteori un tipat. Nu tace niciodata; daca o sa taca vreodata, atunci o sa stie ca a murit pana la urma, ca pana la urma l-a ucis vreun alt nemernic si gata.
Paseste brusc spre omul din Shetland, ca sa?i arate ca nu se teme, apoi se trage iar indarat. Se intoarce spre birtas si ridica barbia.
— Poti sa-ti bagi ghioaga-n curu’ ala nenorocit, zice. Birtasul ii arata usa. Cand barbatul pleaca, soseste baiatul cu un castron de tabla cu midii aburinde si aromate. Se uita o clipa unul la altul, iar barbatul simte un nou fior de certitudine.
CARTEA
In 1859, dupa ce a fost eliberat in chip dezonorant din rindurile armatei, Patrick Sumner nu are alta op?iune decit sa devina chirurg la bordul unei baleniere aflata in drum spre cercul polar. Dar cind, la mijlocul calatoriei, un baiat din echipaj este ucis cu brutalitate, Sumner devine fara voia sa detectiv. in curind va infrunta un rau mai mare decit intilnise la asediul orasului Delhi: Henry Drax, harponier, ucigas, monstru. De fapt, nimeni de pe corabie nu este ceea ce pare, nici macar chirurgul nostru. Fiecare isi suspecteaza aproapele, iar expedi?ia de vinatoare se dovedeste a fi, pina la urma, un transport de opiu. Scris in maniera dickensiana, purtind marca unui excelent povestitor, Apele Nordului a fost nominalizat pe lista scurta a Booker Prize.