Scriitorul britanic Jonathan Coe a cucerit publicul, miercuri seară, la Iași. Acesta a fost invitatul de onoare al primei seri FILIT de anul acesta. Prezent pe scena Teatrului Național „Vasile Alecsandri“ alături de Marius Chivu, moderatorul evenimentului, el a povestit iubitorilor de literatură prezenți la discuție despre sursele de inspirație a cărților sale, despre politică și cum își face loc în paginile romanelor, despre umor, dar și despre relația pe care a avut-o cu tatăl său. O seară intensă, care va rămâne pentru mult timp în mințile și în inimile cititorilor săi.
Anul acesta Jonathan Coe a împlinit oficial 30 de ani de la debutul său literar, pe care, spune el cu umorul care-l definește, i-a sărbătorit într-un mod foarte modern, cu un tweet.
Neoficial însă, aniversează de fapt 48 de ani, pentru că prima sa carte a scris-o la vârsta de 8 ani. „Este un manuscris care a fost notat pe un carnețel. Am fost foarte bucuros când am terminat de scris povestea, pentru că avea 140 de pagini. Tatăl meu a fost atât de mândru, încât a luat carnețelul, s-a dus la serviciu și a rugat-o pe secretara lui să transcrie toată povestea. Am suferit apoi o mare deziluzie, pentru că după ce a fost dactilografiată povestea nu avea mai mult de 20 de pagini, iar fiecare capitol avea o pagină“, a povestit Jonathan Coe. Pe lângă acest manuscris, pe care din păcate nu îl vom citi niciodată, scriitorul a mărturisit că mai are trei sau patru romane nepublicate, pe care le ține într-o cutie acasă. O veste de altfel tristă pentru cititorii săi.
Umorul, acest coautor de cărți
Scriitorul, multipremiat în Anglia și în Statele Unite ale Americii, este considerat de către critici o voce importantă a literaturii britanice, caracterizată printr-un umor specific. Un umor subtil și negru care nu îl însoțește doar în cărțile sale, ci și în viața de zi cu zi. Inclusiv aici, pe scena teatrului ieșean, spre încântarea publicului prezent la eveniment. „Responsabilitatea mea este de a reflecta în fiecare dintre operele mele totalitatea experienței umane. Și cum poți face asta fără bucuria și absurdul care apar din când în când în viețile noastre?“
Altfel spus, Jonathan Coe crede că una dintre responsabilitățile pe care le are un scriitor este cea de a oferi plăcere cititorului. „Pentru mine, cititul este în primul rând o plăcere. Că omul poate fi educat, că i se pot schimba părerile, că poate fi mișcat de o operă literară, asta este adevărat, dar întâi de toate este nevoie de bucurie. Nu doar pentru că respectivul nu o să termine cartea dacă nu îi place ceea ce citește, dar această bucurie este parte dintr-un contract cu cititorul.“ A povestit că singura dată când și-a încălcat această regulă și nu a apelat deloc la umor a fost când a scris cartea Ploaia înainte să cadă. Deși s-a gândit de multe ori să revină asupra ei și să o modifice, nu a mai făcut-o. „Cartea a rămas așa, am făcut-o perfect serioasă și a devenit bestseller în Germania… Nu știu ce concluzie aș putea să trag de aici“, spre amuzamentul celor prezenți în sală.
Marius Chivu a reușit să îl pună pe gânduri pe scriitor atunci când i-a spus că oricât a căutat nu a reușit să găsească printre laureații premiului Nobel pentru literatură un scriitor amuzant.
„Este adevărat că, atunci când ți se acordă premii literare, ținuta este solemnă și nu prea se dau premii la cărți care sunt pline de umor și de glume. Cred că ăsta este de fapt motivul pentru care eu nu am câștigat premiul Booker“, s-a amuzat autorul.
Scriitor cu etichetă
Deși se pare că nu este o carte la fel de amuzantă precum celelalte volume ale sale, Casa somnului, apărută și în România, la Editura Polirom, este considerată a fi o capodoperă. Cu toate că a înregistrat un mare succes atât la noi în țară, cât și în altele, scriitorul a mărturisit că acest roman nu i-a impresionat foarte mult pe britanici. „Acasă mă lupt cu această etichetă, sunt considerat un scriitor politic, un scriitor care se ocupă de temele politice ale vremii sale.“ O etichetă de care recunoaște că a încercat să se îndepărteze cât a putut de mult odată cu scrierea cărții Ce hăcuială!.
Jonathan Coe și-a asigurat cititorii prezenți în sala Teatrului Național din Iași că una dintre poveștile din Cartea somnului este bazată pe o prietenie pasională pe care a avut-o la universitate și care i-a schimbat viața. „Eram disperat să mă apropii de ea, eram disperat să o impresionez, iar ea era o feministă foarte puternică și atunci asta am devenit și eu. Am citit literatură feministă și teorie feministă și mi-am însușit această identitate. Până la urmă nu am ajuns să avem o relație, dar educația pe care am primit-o de la ea a fost una formativă și care m-a schimbat.“
Așa cum îi spune și titlul, cartea este despre somn și despre ceea ce se întâmplă atunci când încercăm să dormim și nu reușim. „Nu știu dacă dumneavoastră vi se întâmplă asta, dar mie mi se întâmpla mai demult să am niște vise pline de emoție despre oameni. Iar acele vise îmi schimbau atitudinea în viața reală despre acele persoane. Și atunci m-am gândit că, dacă tot petrecem între un sfert și o treime din viața noastră dormind, de ce să nu pot scrie o carte în care cele mai importante emoții au loc în somn, în timpul visului“, a punctat el.
În ciuda momentelor de amuzament pe care le-a stârnit pe scenă, Jonathan Coe a făcut și câteva mărturisiri mai puțin plăcute din viața sa, amintind de accesele sale de somnambulism. Care chiar dacă i-au pus de multe ori viața în pericol, i-au fost sursă de inspirație pentru roman. Întrebat de Marius Chivu, gazda serii, dacă a mai avut probleme cu somnambulismul și după ce a devenit un scriitor de succes, Coe a replicat că mai întâi ar trebui să putem defini succesul. „Am mai avut probleme de acestea până la 30 și ceva de ani. De obicei, ele se opresc în adolescență, dar se pare că mie mi-au plăcut mai mult“, a făcut el haz de necaz.
Brexit versus mariaj
În cadrul dialogului din prima seară FILIT, scriitorul a vorbit și despre cea mai recentă carte care i-a fost publicată în România, respectiv Expo ’58, afirmând că este primul său roman istoric. Și asta pentru că a ales să scrie despre o perioadă pe care nu a trăit-o personal. Dar „atunci când scrii literatură istorică, scrii de fapt despre prezent“, spune el. Mai mult decât atât, în mod neobișnuit, această carte a fost inspirată de o clădire. „Mie îmi plac mult clădirile publice cu semnificații. În cazul Atomiumului, el reprezintă viziunea din anii ’50 a viitorului, legătura dintre trecut și viitor. Practic, de la acel entuziasm pentru momentul respectiv am început să scriu despre expoziția din ’58. Dar am observat pe măsură ce scriam că, de fapt, scriam despre participarea Marii Britanii la acea expoziție și deci despre acea atitudine semidetașată a țării față de Europa. Așa că practic, este un roman despre Brexit.“ Un cuvânt despre care a spus că își promisese să nu îl pronunțe într-o asemenea seară.
Cu toate astea, Coe a explicat publicului ieșean că e imposibil să ignori politica, pentru că ea este omniprezentă. Și că, deși s-a distanțat cât de cât, va scrie în continuare despre evenimentele politice recente, dar doar ca fundal la niște povești mai personale, în special referitoare la modul în care deciziile politicienilor și ale celor care votează afectează viețile oamenilor.
Deși mulți se așteaptă să scrie un roman despre Brexit, autorul susține că acesta nu este un subiect suficient de bun pentru o carte. „Un roman este despre relații, despre oameni, despre destine individuale, despre alegeri. Iar Brexit ar putea doar să influențeze aceste lucruri, dar nu este în sine un subiect de roman. Lucrez într-adevăr momentan la o carte în care acțiunea are loc începând cu anul 2010 și până în prezent. În acest cadru se întâmplă și referendumul, dar nu scriu despre Brexit, n-aș putea să scriu numai despre asta, scriu despre povestea unui mariaj, care este un subiect mult mai bun pentru un roman“, a ținut autorul să lămurească lucrurile.
Un alt subiect despre care a afirmat că nu ar scrie vreodată o carte este președintele actual al Statelor Unite ale Americii. Și asta, consideră el, pentru că Trump este deja „un personaj grotesc și comic, practic e deja scris, ce ai mai putea adăuga?“.
Fifty Shades of Coe
Jonathan Coe a vorbit la FILIT și despre familia sa și felul în care aceasta i-a influențat viața de scriitor. El a recunoscut că experiența scrisului s-a îmbunătățit odată cu apariția celor doi copii în viața sa și a precizat că „paleta emoțională s-a extins foarte mult. Cărțile mele sunt mai pline de emoție, mai pline de tandrețe. Clubul putregaiului am scris-o după ce am devenit tată și nu știu dacă aș fi putut să scriu cartea din acest punct de vedere dacă nu aș fi avut copii“.
Scriitorul a mărturisit că și-ar fi dorit să discute cu tatăl său mai multe despre scris și că abia după ce acesta a murit și-a dat seama că de fapt se interesase mult mai mult decât ar fi crezut despre cariera lui literară.
Coe a mai povestit și un episod din perioada în care scria primele trei romane ale sale, care nu îl ajutau prea tare să trăiască din scris: „Tatăl meu, o dată la câteva luni, îmi trimitea tăieturi din ziare cu secțiunea de angajări și îmi scria câte o scrisoare drăguță în care îmi spunea că poate ar fi timpul să mă las de scris și să mă apuc de un serviciu serios“.
Deși tatăl nu a fost întotdeauna un susținător convins al cărților sale, scriitorul și-a dorit ca măcar una dintre ele să îi fie în totalitate pe plac.
„Speram ca tatălui meu să îi placă romanul Expo ’58, pentru că acțiunea se desfășura exact în perioada în care a cunoscut-o pe mama, s-a îndrăgostit, s-au căsătorit și o serie de elemente din relația lor sunt oglindite în această carte. Apoi este vorba despre știință, despre inovație în roman, iar tatăl meu era om de știință. Însă, din păcate, a murit după ce citise numai jumătate din roman. Mai târziu am aflat că se oprise din citit cartea mea pentru că s-a apucat să citească Fifty Shades of Grey.“
Lucian Dan Teodorovici, managerul Festivalului Internațional de Literatură și Traducere Iași:
„Am ajuns la a cincea ediție a FILIT, ceea ce presupune deja o anume continuitate și că am reușit să creăm o mică tradiție, o mică istorie a FILIT, un lucru foarte important pentru orice festival din lume. FILIT este o poveste la care participăm noi, împreună cu dumneavoastră (n.r.: publicul), cu invitații noștri; o poveste care, la fel ca toate poveștile bune, are și momente de suspans, are și momente de dezamăgire, are și mici întorsături de situație care, iată, ne fac uneori să modificăm programul pe ultima sută de metri. Sper ca povestea asta să fie cât mai intensă și cât mai frumoasă.“