
E o intrebare la care n-as putea sa raspund decit filosofind. Telespectatorul este cel care poate sa explice mai bine. Presupun ca diversitatea subiectelor abordate la "Teleenciclopedia", faptul ca sint foarte concentrate si nu iti lasa timp sa te plictisesti, faptul ca documentarele sint traduse foarte bine si textele au acuratete.
Programele de la televiziunile specializate sint uneori, dupa parerea mea, labartate, se pierd in amanunte, intervine o burta, te plictisesti. Sint subiectiva, e drept. Si ca sa fiu si mai… conteaza, zic eu, ca „Teleenciclopedia” e foarte bine facuta. Nu am vrut niciodata sa fim pretiosi, pretentiosi, emisiunea a avut un limbaj cumsecade, pentru toata lumea. Nu cred ca se plictiseste un savant, dar si un taran care are patru clase intelege.
S-au facut niste studii pentru a se afla care e publicul „Teleenciclopediei”?
Da, sigur ca da. In genere – evident, asta este si publicul nostru tinta –, elevii si profesorii. Mai cu seama profesorii. Si, sigur, am un public fidel, care a depasit virsta tineretii. Sint multi care ne spun: „Am crescut cu «Teleenciclopedia»”.
Emisiunea a pornit, in 1965, ca un program auxiliar. Televiziunea avea niste documentare cumparate la pachet cu alte programe si trebuiau difuzate cumva?
Ei, sa fim seriosi. A fost un proiect. E adevarat ca se cumparau documentare la pachet, dar alea ar fi putut fi date independent. Proiectul in sine s-a nascut, zic eu, dintr-o idee geniala: a le plasa astfel, a sti cum sa le asezi intr-un program, sa nu plictisesti, sa ai varietate, nu e foarte simplu. La inceput, „Teleenciclopedia” s-a facut in direct, crainicii citeau direct in emisie, pe masura ce se derulau imaginile. Si nu greseau.
Cum a supravietuit „Teleenciclopedia” in perioada comunista? Cel putin in ultima parte a regimului, emisia TVR se restrinsese la numai doua ore de program. Doar simbata erau mai multe.
Chestia asta cu doua ore de program pentru mine a devenit, cum sa va spun, de un ridicol desavirsit. A devenit un fel de legenda. Doua ore erau numai seara. Dar era program si dupa-amiaza. Perioada crincena, de reducere a programului, a fost doar de vreun an si ceva, doi ani. Cind se taia lumina… Mi-aduc aminte de o chestie extraordinar de nostima. Unul dintre colegii mei avea de facut un reportaj de la Ziua Electricianului, dar a spus intr-o sedinta de redactie ca nu a scris textul, pentru ca s-a taiat lumina. „Teleenciclopedia” nu a avut probleme grave, flecustete. Pentru ca nu avea nici un amestec cu politicul, erau subiecte neutre. Nu fac pe viteaza, ca, vezi Doamne, ce disidenta am facut noi. In perioada de dinainte de 1989 aveam foarte multe subiecte romanesti, aproape jumatate din „Teleenciclopedia”. Asta pentru ca se dadea foarte mare atentie documentarului.
S-a incercat totusi un amestec politic?
Da, ni s-a cerut sa bagam niste grafica militanta. Eu nu am prins foarte mult din perioada cu pricina, pentru ca eu am preluat „Teleenciclopedia” din 1987. Atunci, impreuna cu Ioan Ionel, apoi de 15 ani am ramas singura si mi-am facut echipa. In general, au fost cite doi realizatori, unul care era cu conceptia, cu textele, celalalt, care lucra la sectia de achizitii, se ocupa de aducerea filmelor.
Dupa revolutie au fost probleme?
Au fost, pentru ca din momentul in care a inceput toata istoria cu publicitatea si aerul comercial, mi s-a explicat ca emisiunea nu mai are ce cauta dupa ora opt. Apoi, din cauza a diverse evenimente, de la transmisii sportive sau altele, era scoasa din program. Pe urma, a fost o perioada cu certuri aproape saptaminale pentru ca se intrerupea emisiunea si se dadea publicitate, ceea ce mie mi se parea fioros. Pina la urma, s-a scos reclama pentru toate programele. N-as zice ca a fost o perioada roz dupa revolutie. Apoi, a mai fost o perioada ultraneplacuta, cind la conducerea TVR au fost doi regizori unul dupa altul, care au inceput sa-mi explice si mie, si consiliului de administratie ca nu are nici un haz „Teleenciclopedia” asta si ar trebui scoasa. Ma rog, sa zicem ca am reusit sa-i conving sau au fost schimbati din functie.
In momentul asta, mai indrazneste cineva sa se atinga de o marca atit de puternica?
De curind, am avut un domn consilier englez, care nici macar nu m-a chemat sa discutam despre „Teleenciclopedia” – i-a chemat pe niste colegi de-ai mei sa le spuna „Hai sa inlocuim emisiunea. Faceti voi o alta «Teleenciclopedie», dar numai pe stiinta”. A venit plecarea acelui domn si a scapat si „Teleenciclopedia”. N-as zice ca ma preocupa foarte tare accidentele astea.
Care este ponderea documentarelor de la „Teleenciclopedia”, din punctul de vedere al tarilor de provenienta?
Unele sint facute in Romania, dar majoritatea sint de la BBC. Din punctul meu de vedere, in ultima vreme s-a degradat documentarul, din graba sau din dorinta de a lungi cit mai mult subiectele, pentru ca iei bani mai multi. Noi avem consultanti stiintifici, in caz ca nu intelegem sau apare ceva gresit, intrebam. In plus fata de ceea ce este in filmul original, noi venim cu diverse notiuni. Eu ca sa fac un episod citesc o carte intreaga, si o citesc facind insemnari. Pentru numai zece minute. Deci nu e doar o simpla traducere a reportajelor.
Ati schimba ceva la Teleenciclopedia sau veti schimba ceva?
S-au schimbat de citeva ori genericele, dar astea sint mici farduri. Nu mi se pare ca ar trebui schimbat. La un moment dat s-a vrut un prezentator, cum a fost si la inceput. Dar s-a constatat ca nu ar face altceva decit sa rapeasca din timp. Omul nu vrea sa vada un prezentator, care oricum ce-ar putea spune in plus? De dragul de a vedea o fetita cu picioare lungi? Nu am marsat. Dar eu stiu ce-o sa se intimple? Ca nici eu nu o sa mai pot duce foarte mult timp emisiunea. Eu m-am luptat, am fost chiar o luptatoare pentru „Teleenciclopedia”, si am trecut prin destul de multe discutii. Cert este ca atunci cind se intimpla ceva, imediat primesc reactii de la cititori, scrisori, pe forum. Am un public fidel.
Aveti de gind sa renuntati la aceasta emisiune?
In primul rind, voi iesi la pensie, apoi pentru ca as vrea sa scriu. As vrea sa scriu literatura, e o pasiune mai veche, dar nu am avut timp. Si plus ca trebuie sa las locul si altora. E absolut normal. Nu stiu cind se va petrece lucrul asta.
Majoritatea celor scrise in presa despre „Teleenciclopedia” se invirt in jurul acelorasi lucruri. Se stiu putine si se tot repeta. De ce?
Pentru simplul motiv ca eu am dat un singur interviu si toata lumea s-a inspirat de acolo. Nu imi place sa dau interviuri. Vreau sa stau in umbra. Nu imi place sa ies in evidenta. Cea mai timpita perioada din viata mea a fost cind auzeam pe strada spunindu-se: „Uite-o pe aia de la jurnal, uite-o pe aia de la televizor”. Mi se facea rau. Nu imi placea absolut deloc. Mi se parea ca eram undeva la circ, aveam o malformatie.
Inainte de „Teleenciclopedia”, ati facut comentariu sportiv. Cum ati ajuns acolo?
Pai, asa am debutat. La o saptamina dupa ce am venit in televiziune, Tudor Vornicu mi-a spus: „Diseara intri pe post”. M-am uitat la el si nu am crezut ca se va intimpla asa ceva. In seara cu pricina, cu doua ore inainte de emisie, am primit un telefon: „Cornelia Radulescu, ai emisie”. Eu am crezut ca e o gluma. Am venit la televiziune, am intrat in studio si mi s-a pus in fata un dosarel cu texte. Nu vazusem nimic inainte. Asa ca am citit tenis cind trebuia gimnastica, fotbal cind trebuia tenis. A iesit o varza. M-am enervat infiorator, pentru ca nimeni nu-mi explicase. Am mai facut o singura transmisie la o cursa de automobile, pe care a regizat-o Lazarov. Apoi, Vornicu s-a incapatinat si pina la urma am prezentat jurnalul.
La „Teleenciclopedia” cum ati ajuns?
Pentru ca am avut in 1986 un accident, la o filmare. Eu filmam intr-o podgorie, la marginea soselei, si m-a agatat un motociclist care avea pe cadru un fier mai gros. Am avut o rana foarte adinca la picior. Din toamna, nu am putut face teren. Am vrut sa merg la „Teleenciclopedia”. Si m-am dus acolo.
Au fost greseli la documentarele difuzate la „Teleenciclopedia”? Ati primit „reclamatii”?
De cind sint eu, nu. Si asta, pentru ca am consultanti. Desi o singura data parca s-a intimplat, cind am incurcat un an, cind in loc de 1400 s-a zis 1900, dar pur si simplu a fost nebunia aia.
„Nu mi se par deloc minunate aceste clipuri”
Vocile lui Florian Pitis, Marianei Zaharescu sau Luciei Muresan contribuie cel mai mult la marca „Teleenciclopedia”. Cred ca sint cele mai calde voci de pe piata, de mult timp.
Nu l-ati prins pe Dinu Ianculescu, care avea o voce absolut divina, o voce de catifea. Femeile se indragosteau de el de nu se mai putea, primea zeci de scrisori. Dar nu e vorba numai de voci, stiu sa puna accentul. Eu nu merg la inregistrari fara dictionare la mine. Rigoarea conteaza foarte mult.
Cum vedeti faptul ca anumite reclame au preluat aceste voci?
Nu mi se par deloc minunate aceste clipuri. Eu nu le socot foarte fericite. Dar, ma rog. Faptul ca au copiat maniera „Teleenciclopediei” e alta chestie, mai ales ca nu mi-a cerut nimeni nici un acord. Am primit un telefon, nici nu am fost atenta de la cine, daca nu vreau sa citesc eu. Dar mai mult de asta, nu…
Mangustele, favorizate
Animalul meu preferat care credeti ca e? Mangusta. Sint fascinata dupa ele. Si acesti copii draguti cu ochi minunati, lemurienii.
De ce va plac mangustele?
Sint foarte simpatice. Curiozitatea aia, clanurile pe care le au, organizarea, ce nebunie. Sint ultrasimpatice. Imi mai plac niste macaci, care traiesc in Extremul Orient si stau pe linga lacurile cu ape termale.
I-ati favorizat, ca numar de aparitii pe tv?
Sigur. De cite ori vad un subiect cu manguste, lemurienii si macacii de zapada, nu exista, le dam imediat.
Un comentariu
De cand terminaram liceul, doar asa ne intalneam, despartiti de „sticla” !!!