România se pregătește pentru cel mai spectaculos an la Festivalul de la Berlin din toate cele 68 de ediții ale acestuia, cu prezențe în toate secțiunile importante (cu excepția competiției de scurtmetraj): un lungmetraj în Competiție (Nu mă atinge-mă de Adina Pintilie), altul în secțiunea Panorama (Lemonade, de Ioana Uricaru), altul în Forum (documentarul Fotbal infinit de Corneliu Porumboiu), plus lungmetrajul de ficțiune În pronunțare, regizat de Mihaela Popescu, în secțiunea paralelă Berlin Critics’ Week (organizată după modelul celei de la Cannes).
Oricât am încerca să eludăm corectitudinea politică, nu se poate să nu remarcăm că din filmele anunțate mai sus trei sunt regizate de femei și aceleași sunt și debuturi. O altă coincidență e că filmele lui Pintilie și Uricaru vor concura la Premiul de debut decis de un juriu din care face parte și Călin Peter Netzer (premiat anul trecut pentru montajul din Ana, mon amour și posesor al Ursului de Aur pentru Poziția copilului).
Două scurtmetraje produse în România, dar regizate de străini, au fost selecționate în Generation Kplus. E vorba despre De Natura, de Lucile Hadžihalilović, și Trois rêves de ma jeunesse/ Three Dreams of My Childhood, de Valérie Mréjen și Bertrand Schefer, ambele realizate în cadrul Rezidenței Audiovizuale de la Slon, comuna Cerașu, județul Prahova, rezidență organizată de Fundația Culturală Meta, cu sprijinul AFCN.
În lungmetrajul Cobain, regizat de olandeza Nanouk Leopold, selecționat în Generation, joacă Cosmina Stratan și Dana Marineci. Ca în fiecare an, mai mulți tineri sunt selecționați în programul de ateliere și networking Talent Campus. În acest an au fost aleși actrița Alina Grigore, scenaristul Ioan Antoci și criticul de film Flavia Dima.
Câteva vorbe despre lungmetrajele românești înaintea corespondențelor propriu-zise de la fața locului. Despre Nu mă atinge-mă agentul francez de vânzări Doc & Film International, care l-a achiziționat deja, spune că e un mixaj răvășitor de realitate și ficțiune ce pune în discuție tema intimității. Titlul filmului în engleză e Touch Me Not , sintagmă care definește și mimoza (planta). Adina Pintilie, care până acum a semnat mai multe scurtmetraje de ficțiune și documentare în care amprenta estetică era susținută de o inteligență profundă, a spus recent într-un interviu dat Elenei Vlădăreanu la Radio România Cultural că tema intimității i se pare importantă și pentru că extremismele și xenofobia de azi sunt și efectele lipsei de interacțiune și de contact interuman la nivel de intimitate. Nu mă atinge-mă, coproducție între România, Germania, Republica Cehă, Bulgaria și Franța care a necesitat șapte ani de muncă și răbdare –pentru că Centrul Național al Cinematografiei din România a respins proiectul de cel puțin două ori, considerându-l prea inovator – e unul dintre cele mai neobișnuite titluri din competiție și e de așteptat să facă să curgă cu atât mai multă cerneală cu cât e și debutul unei necunoscute. Interesul e menținut și de ciudatele fotografii nud ale actorilor (profesioniști și neprofesioniști) Laura Benson, Tómas Lemarquis, Christian Bayerlein, Grit Uhlemann, Hanna Hofmann, Seani Love și Irmena Cicikova.
Ioana Uricaru (fiica scriitorului Eugen Uricaru) a debutat în lungmetraj cu filmul omnibus Amintiri din Epoca de Aur (2009), produs de Cristian Mungiu, unde semna unul dintre scurtmetraje. A plecat în Statele Unite la studii în 2001 și a rămas acolo să predea la facultate. Lemonade, lungmetrajul ei de debut selecționat în Panorama (a doua secțiune ca importanță a Berlinalei), e o coproducție România, Germania, Canada, Suedia, filmată în Canada și România. Inspirându-se parțial din propriile amintiri de imigrant, dar și din amintirile altor români plecați în Statele Unite, Ioana Uricaru vorbește despre o femeie care, aflată pentru un job temporar în SUA, se căsătorește cu un american sperând să obțină un trai mai bun pentru ea și pentru fiul ei de 8 ani. Rolul principal e interpretat de Mălina Manovici (care a debutat în Bacalaureat, de Cristian Mungiu), iar în film mai joacă Steve Bacic, Dylan Scott Smith, Milan Hurduc și Ruxandra Maniu. Filmul e produs de Cristian Mungiu prin Mobra Films.
Fotbal infinit e un eseu cinematografic prin care Corneliu Porumboiu investighează limitele reprezentării prin imagini și legătura dintre fotbal și cinema. Și precedentul său eseu despre fotbal, Al doilea joc (2014), a fost prezent în secțiunea Forum a Berlinalei, secțiune consacrată experimentului și care i-a proiectat și mediumetrajul Visul lui Liviu în 2004.
Sub semnul diversității
În pronunțare contextualizează ideea de justiție și sistemul legislativ din România printr-o stilistică suprarealistă. Nu am văzut încă filmul, dar așa e prezentat de Asociația Criticilor de Film din Germania care l-au ales pentru evenimentul Berlin Critics’ Week. Premiera mondială are loc pe 17 februarie, iar după proiecție Mihaela Popescu va participa la dezbaterea cu tema A Sense of Structure, despre felul în care structurile politicului pot fi antrenate de convențiile cinemaului astfel încât să-și expună gradul de rezistență. Filmul produs de Saga Film îi are în rolurile principale pe Dorotheea Petre și Cuzin Toma și e, potrivit unui comunicat de presă, „o dramă suprarealistă despre un judecător a cărui identitate se fragmentează tot mai mult între rutina unui serviciu care nu-i oferă nici o satisfacție și o căsnicie eșuată“.
Festivalul de la Berlin, care se deschide pe 15 februarie cu animația lui Wes Anderson, Isle of Dogs, se desfășoară până în 25 februarie 2018 sub semnul diversității. Păstrându-și reputația de tribună politică, festivalul organizează tot felul de evenimente sub sloganul „NO to Discrimination!“. Nu vor fi doar mese rotunde despre hărțuirea sexuală a femeilor în cinema sau despre femeile producător. Un comunicat al biroului de presă ne informează că festivalul oferă spectatorilor sau invitaților din industria de film care au fost victimele sau martorii unor cazuri de discriminare sau abuz posibilitatea gratuită (și anonimă) de a fi puși în contact cu centre de consiliere. Foarte frumos!
Juriul Competiției e prezidat în acest an de regizorul german Tom Tykwer, și din el mai fac parte: actrița belgiană Cécile de France, Chema Prado, fotograf și fost director al Filmoteca Española, producătoarea americană Adele Romanski, compozitorul japonez Ryūichi Sakamoto și criticul american de film Stephanie Zacharek. Printre filmele aflate în cursa pentru Ursul de Aur alături de Nu mă atinge-mă se numără titluri de Gus Van Sant, Lav Diaz, Christian Petzold, Cédric Kahn, Benoît Jacquot și Małgorzata Szumowska. În afara competiției vor fi prezentate 7 Days in Entebbe de José Padilha și Unsane de Steven Soderbergh.
Premiile vor fi anunțate în 24 februarie.
Un Urs de Aur omagial va fi acordat actorului american Willem Dafoe, iar premii Berlinale Camera vor primi cineastul ceh Jiří Menzel (pe care îl vom vedea și ca actor în The Interpreter de Martin Šulík, în secțiunea Berlinale Special), Beki Probst (care conduce European Film Market) și producătorul Katriel Schory (director executiv al Israel Film Fund).
Mai multe, la timpul potrivit aus Berlin.