Yuval Noah Harari, Homo deus. Scurtă istorie a viitorului
Historia • Traducere de Lucia Popovici • Ediție cartonată
Sapiens ne-a arătat de unde venim. Homo deus ne arată încotro ne îndreptăm.
De-a lungul istoriei, omenirea s-a confruntat constant cu trei probleme cruciale: războiul, foametea și molimele. În secolul XX, a reușit să le rezolve în mare măsură. Ce anume va lua însă locul războiului, foametei și molimelor în agenda omenirii? Ce destin vom alege pentru noi înșine, ce scopuri ne vom stabili? Yuval Noah Harari explorează proiectele, visurile și coșmarurile care ne vor marca viitorul. Omul va încerca să devină asemenea zeilor, învingând moartea și creând viața artificială. Este chiar următorul stadiu al evoluției – Homo deus.
„O carte remarcabilă, cu perspective şi reinterpretări profunde ale lucrurilor pe care credeam că le ştim despre noi şi despre istoria noastră. O carte foarte inteligentă, plină de observaţii pătrunzătoare şi ironie muşcătoare… O carte neobişnuită, o carte cool.“ („The Guardian“)
„Asemenea marilor epopei, Sapiens avea nevoie de o continuare. Aceasta este Homo deus, în care viitorul după toate probabilităţile apocaliptic este imaginat în detaliu. E un scenariu fascinant al nenumăratelor moduri în care am putea să dăm greş din cauză că vrem prea mult.“ („The Observer“)
„O carte extraordinară… Nu doar schimbă felul în care vezi lumea după ce o citeşti, ci înfăţişează trecutul într-o lumină diferită.“ („Mail on Sunday“)
„Provocatoare… Opera unui gânditor înzestrat.“ („The New York Times“)
„Harari are abilitatea de a condensa memorabil mari idei şi de a le îmbina cu umorul. El ne oferă nu doar lecţii de istorie, ci o lecţie de metaistorie.“ („The Washington Post“)
Guillermo del Toro, Daniel Kraus, Forma apei
- Biblioteca Polirom • Traducere din limba engleză și note de Veronica D. Niculescu
Acum într-o ecranizare de excepție, câștigătoare a patru premii Oscar, ediția 2018: cel mai bun film, cel mai bun regizor, cea mai bună coloană sonoră (Alexandre Desplat), cea mai bună scenografie.
Este anul 1962 și Elisa Esposito, o femeie mută, rămasă orfană din copilărie, se luptă cu monotonia vieții de îngrijitoare în schimbul de noapte la Centrul de Cercetări Aerospațiale Occam din Baltimore. Într-o noapte fatidică, Elisa vede ceea ce nu-i era îngăduit să vadă, secretul cel mai bine păzit al Centrului: un om-amfibie, capturat în Amazon și studiat în scopurile Războiului Rece. Creatura este înspăimântătoare, dar în același timp magnifică, capabilă să înțeleagă limbajul și emoțiile… iar Elisa nu se poate ține deoparte. Recurgând la limbajul semnelor, cei doi învață să comunice. În scurt timp afecțiunea se transformă în dragoste, iar creatura devine singura rațiune de a trăi a Elisei.
Orlando Figes, Dansul Natașei. O istorie culturală a Rusiei
- Historia • Traducere de Lucia Popovici
O cuprinzătoare istorie culturală a Rusiei, țesută din povești și personaje extraordinare, Dansul Natașei acoperă o perioadă ce se întinde de la construirea Sankt-Petersburgului, sub domnia lui Petru cel Mare, și până în anii regimului sovietic. Orlando Figes abordează domenii dintre cele mai diverse, de la arta populară până la ritualurile magice ale șamanilor asiatici, de la poezia lui Pușkin până la muzica lui Musorgski și Stravinski sau filmele lui Eisenstein, mobilizând o impresionantă distribuție de artiști și aristocrați, revoluționari și exilați, preoți și libertini, țari și tirani. Titlul volumului este inspirat de o scenă simbolică din Război şi pace, în care tânăra contesă aude o melodie populară şi, instinctiv, începe să danseze. Pornind de la semnificaţia dansului Nataşei, autorul explorează tensiunile dintre cultura înaltă şi cultura populară, dintre componenta europeană şi componenta asiatică ale culturii ruse şi examinează modul în care artiştii, scriitorii şi gânditorii ruşi au construit mitul „sufletului rus“.
„Splendidă. O panoramă fascinantă a artei şi vieţii ruseşti.“ („The Independent“)
„Dansul Nataşei are toate calităţile unei tragedii epice.“ („Mail on Sunday“)
Kazuo Ishiguro, Nemângâiații
- Biblioteca Polirom • Traducere din limba engleză de Anca Boldor • Premiul Nobel pentru Literatură 2017
Domnul Ryder, „cel mai bun pianist în viață“, sosește într-un oraș european, în aparență străin pentru el, ca să dea un concert ale cărui împrejurări nu le cunoaște. Dar, din prima clipă, totul i se pare ciudat de familiar, de la străzi și clădiri la bărbații, femeile și copiii care îl tratează ca pe un cunoscut, cerându-i favoruri, folosindu-se de celebritatea lui.
Muzicianul își dă seama că a mai fost acolo și își asumă cu mândrie misiunea de salvator pe care i-o încredințează locuitorii orașului, încercând să rezolve în intervalul scurt până la concert problemele cu care se confruntă aceștia: lipsa de comunicare, sterilitatea sufletească, înstrăinarea.
Azar Nafisi, Citind Lolita în Teheran
- Biblioteca Polirom • Traducere din limba engleză și note de Silvia Osman
Roman tradus în 32 de țări, aflat 117 săptămâni pe lista „The New York Times“ a celor mai vândute cărți
În Republica Islamică Iran, Azar Nafisi, o profesoară curajoasă și înzestrată, aduce acasă șapte dintre studentele preferate. Uitând de teroarea istoriei care le trece pe la ferestre, vor citi împreună autori clasici occidentali. Unele provenind din familii tradiționaliste, altele cu trecut întunecat, căci au făcut închisoare politică, cele șapte studente sunt neîncrezătoare și tăcute la început, neobișnuite să-și dezvăluie gândurile, dar curând își îndepărtează vălul rușinii și al fricii și încep să vorbească deschis despre cărțile citite. Dezvăluind o parte nevăzută a vieții femeilor din Iranul revoluționar, Citind Lolita în Teheran este un roman izvorât dintr-o mare pasiune, o remarcabilă explorare a rezistenței în fața tiraniei și o celebrare a puterii literaturii de a elibera.
„Romanul lui Azar Nafisi depăşeşte încadrarea într-o categorie anume. Nu e volum de amin-
tiri, nici critică literară, nici istorie socială, deşi le ilustrează foarte bine pe toate trei… Nafisi a scris o operă originală despre legăturile dintre viaţă şi literatură.” („Publishers Weekly“)
„O imagine a dorinţei insaţiabile de libertate a gândirii.” („USA Today“)
Robert Graves, Miturile Greciei antice
- Traducere de Ciprian Șiulea • Ediție cartonată
Știați că Atena, Afrodita și Hera au fost inițial trei reprezentări ale aceleiași zeițe? V-ați întrebat vreodată cum au apărut miturile grecești? Vreți să știți ce simbolizează Sfinxul și celelalte creaturi fantastice? Cu talent de romancier și sensibilitate de poet, Robert Graves repovestește în această carte aproape două sute de mituri, de la crearea Olimpului și întâmplări din viața zeilor până la aventurile din Iliada și Odiseea – povești despre zei, eroi și evenimente extraordinare care i-au inspirat pe Homer, pe tragicii greci și mare parte din literatura europeană ulterioară. Bazîndu-se pe o gamă largă de surse, autorul reuneşte elementele acestor mituri într-o formă narativă simplă. Însă povestea în sine este completată cu ample comentarii, trimiteri, variante şi explicaţii, oferind cititorului modern o interpretare a miturilor clasice în lumina cunoştinţelor arheologice şi antropologice actuale, ceea ce le conferă o nouă dimensiune, prin prisma unor teze incitante şi neaşteptate.
Betty Mahmoody împreună cu William Hoffer, Numai cu fiica mea
- Traducere de Mihaela Negrilă
Bestseller internațional, nominalizat la Premiul Pulitzer, cartea a fost ecranizată în 1991, cu Sally Field și Alfred Molina în rolurile principale.
În avionul care o duce la Teheran – împreună cu soțul ei de origine iraniană, Moody, și cu fiica sa de patru ani, Mahtob – pentru o vacanță de două săptămâni, Betty are sentimentul că a făcut o greșeală ireparabilă. Câteva zile mai târziu, viața ei devine un coșmar: Moody se transformă într-un temnicer, ținându-le prizoniere într-o țară unde femeile sunt aproape sclave, iar americanii sunt disprețuiți. Betty nu-și mai dorește decât să se întoarcă amândouă acasă, în Statele Unite, să părăsească această țară sfâșiată de război și tradiții arhaice, o lume haotică, în care femeile trebuie să îndure fel de fel de umilințe. O poveste adevărată și fascinantă despre dragoste maternă, disperare și curaj pe fundalul unei situații politice de criză.
Juan Gabriel Vásquez, Forma ruinelor
Biblioteca Polirom • Traducere din limba spaniolă de Marin Mălaicu-Hondrari
În 2014, un bărbat este arestat în Bogotá pentru că a încercat să fure din vitrină costumul găurit de gloanțe al lui Jorge Eliécer Gaitán, unul dintre cei mai charismatici politicieni din istoria Columbiei, asasinat în plină glorie, în timpul campaniei prezidențiale din 1948. Juan Gabriel Vásquez, devenit narator și mai târziu investigator, povestește cum a ajuns să-l cunoască pe acest bărbat, Carlos Carballo, și să fie atras încetul cu încetul în obsesia lui pentru trecutul violent al țării și în universul tenebros al teoriilor conspiraționiste. Un policier nuanțat, cu puternice accente shakespeariene și numeroase detalii autobiografice, Forma ruinelor este cel mai ambițios și mai provocator roman de până acum al scriitorului columbian.
Tudor Șerban la vorbă cu Robert Șerban, Tata, eu glumesc serios!
- Ilustrații de Bogdan, Jan și Julian Achimescu • Postfață de Pavel Șușară
Volum apărut cu sprijinul Zoppas Industries România
„Un singur cuvânt îți vine să spui la capătul acestui volum care, pe de-o parte, semnalează un debut și, pe de alta, confirmă o vocație: ADORABIL! Debutul e al unui copil de 7 ani care își lasă trecut numele pe copertă, Tudor Șerban, iar cel care se dovedește încă o dată nu doar un excelent poet, ci și un adevărat om de presă atunci când înregistrează atent și sensibil puzderia de vorbe din jurul lui e Robert Șerban. Așadar, în tandem, un fiu și un tată. Amândoi își pun întrebări, amândoi își dau răspunsuri, iar din jocul lor plin de tandrețe, farmec și umor se naște nu doar o lecție discretă pentru toți părinții obosiți, ci și una de neașteptată poezie.“ (Adriana Babeți)
„Un puşti care își trăiește copilăria din plin și, culmea, are și timp de joacă, ceea ce este din ce în ce mai rar printre copii. Și atunci are vreme de isme: Tudorisme! Ai grijă, e periculos, foarte periculos! S-ar putea să te dezvolți frumos, să ai o personalitate bine conturată, ba chiar să ai păreri proprii și, cine știe, să-ți mai impui și punctul de vedere. Of! Am speranţa ca jocul meu actoricesc, atunci când mă voi pune în mintea ta, să se ridice la nivelul tău! Pentru toate celelalte există taică-tu, Robert. Dovada: această carte!” (Pavel Bartoş)
Massimo Vacchetta, Antonella Tomaselli, 25 de grame de fericire
- Junior • Traducere din limba italiană și note de Corina Anton
„Ai putea să te ocupi de el două zile?“ Așa începe prietenia dintre Massimo, un medic veterinar, și un mic arici orfan. Puiul de arici nu are mai mult de câteva zile, e în întregime rozaliu și poartă pe spate o coroană de ace albe și moi, cam zbârlite. Cântărește doar 25 de grame și plânge încetișor: îi e foame sau frig, ori poate se simte singur. Iar plânsul acela, atât de deznădăjduit, îl îmblânzește pe Massimo, îl face să-și uite apatia și tabieturile. Massimo Vacchetta povestește în cartea lui despre această extraordinară întâlnire care l-a ajutat să depășească o perioadă întunecată și i-a dat un nou scop în viață: să deschidă un centru de reabilitare pentru arici, o specie amenințată de neatenția noastră, și să ajute exemplarele în pericol.