Insa, tocmai fiindca am descris mai sus, destul de vag, recunosc, cam ce a insemnat si editia din 2007 a Tirgului de Carte de la Frankfurt, singura concluzie pe care mi-o permit e aceea ca in zilele, saptaminile, chiar lunile care urmeaza vor exista alte discutii, incepute la recent incheiatul eveniment din Germania, iar abia dupa aceea se va putea trage o linie. Asa ca, deocamdata, imi asum o relatare din postura de spectator al furnicarului uman din jurul „cladirii-creion“ ce defineste spatiul tirgului, si o sa scriu, cu ajutorul bulinelor care ma scapa de o ierarhizare a evenimentelor, urmatoarele:
• Prezenta literaturii romane la Frankfurt. Din acest punct de vedere, e de remarcat mai intii faptul ca anul acesta au venit pentru lecturi mai multi autori decit de obicei. Si am sa-i enumar aici pe autorii invitati de Ministerul Culturii, anume George Balaita, Ruxandra Cesereanu, Petru Cimpoesu, Andrei Codrescu, Dan Cristea, Ion Pop, Adrian Popescu si Matei Visniec, fara sa uit, fireste, lectura de simbata, 13 octombrie, a lui Filip Florian, din romanul Degete mici, autor a carui invitatie din partea MCC a fost dublata si sustinuta de Editura Polirom. Pentru Filip, prezenta in tirg a insemnat si intilnirea sau reintilnirea cu reprezentantii editurilor care i-au contractat deja cartea, precum Harcourt (SUA), Suhrkamp (Germania), Magveto (Ungaria) sau Czarne (Polonia), dar si cu reprezentanti ai altor edituri din strainatate, interesati de publicarea cartilor Degete mici sau Baiuteii. De asemenea, remarcabila a fost prezenta, numai pentru doua zile, a lui Dan Lungu, ale carui carti traduse de editurile Rezidenz (Raiul gainilor) si Drava (Baieti de gasca) au atras curiozitatea televiziunilor si a altor institutii de presa de limba germana, care l-au solicitat pentru o serie de interviuri.
Tot la acest capitol, al promovarii literaturii romane in strainatate, nu pot sa nu amintesc de, imi permit sa-l numesc astfel, volumul al doilea al catalogului de oferta literara al Editurii Polirom, intitulat 11 Fiction. Contemporary Romanian Prose, care urmeaza celui de anul trecut, fiecare dintre aceste cataloage putind fi considerat o adevarata antologie de texte romanesti, insotite de prezentari ale autorilor, de sinopsisuri ale cartilor si de extrase din presa.
• Premiul Nobel pentru Literatura si Frankfurtul. Anuntul Academiei Suedeze, produs chiar in a doua zi a tirgului, a creat, fireste, si printre editorii romani o emulatie obligatorie. Doris Lessing, cistigatorul-surpriza, a devenit, cum altfel?, cel mai vinat nume de scriitor. Si nu doar faptul ca mi-e coleg ma face sa scriu aici despre Bogdan Stanescu, cel care coordoneaza colectia „Biblioteca Polirom“ si totodata cel care a semnat contractul ce o va aduce pe cistigatoarea Nobelului in traducere romaneasca. Ci si amanuntul, deloc lipsit de importanta, ca a avut inspiratia sa asigure optiunea Editurii Polirom pentru Doris Lessing cu mult inainte ca autoarea sa ia rivnitul premiu.
• Amanuntele pitoresti. Le-am lasat pentru sfirsit, tocmai spre a indulci ceea ce, mai sus, poate parea o dare de seama rece, anosta. Sint citeva, specifice anului acesta, care au o legatura ceva mai putin clara cu tirgul propriu-zis. Dar legatura exista totusi. Pentru ca, spre exemplu, unul dintre amanuntele asupra caruia vreau sa ma opresc se refera la greva S-Bahn-urilor, adica a trenurilor de circuit urban, vitale pentru editorii ce depind de orele fixe ale intilnirilor stabilite. Vineri, pe 12, greva a produs un mic haos in Frankfurt, ducind la o aglomeratie infernala in autobuze si tramvaie, decalind diverse intilniri, obligindu-i pe unii dintre editorii „cu program fix“ sa si-l revizuiasca drastic. Si nu ma refer numai la cei romani, fireste. Daca mai amintesc si faptul ca joi aceleasi S-Bahn-uri s-au oprit pentru aproximativ o ora fara a se gasi cineva care sa dea un anunt lamuritor, mai ca as putea ajunge la concluzia, ce si-a facut loc, fireste, printre zimbetele participantilor romani, ca integrarea in Europa are un dublu sens. Iar conform celui de-al doilea sens, si Frankfurtul a simtit nevoia sa se lase macar asa, partial, cuprins de spiritul romanesc pe care l-am adus cu noi in UE inca din prima zi a anului 2007.
Cam acestea ar fi fost de zis despre Frankfurter Buchmesse 2007. Sigur, intr-o schema extrem de sumara, pe care am anuntat-o, de altfel, de la bun inceput. Pe linga asta, tin sa repet aici ceea ce am spus de multe ori in diverse discutii: tirgul acesta, care tine propriu-zis numai cinci zile, e un loc uimitor pentru stabilirea de contacte, pentru apropieri si discutii incipiente. In realitate, el dureaza insa mult mai mult. Nu se termina odata cu intoarcerea editorilor acasa, ci abia atunci incepe cu adevarat.