PSD a dominat scena politică în 2018. Vă place sau nu, aceasta este realitatea. Lui Dragnea i-a ieșit cam tot ce și-a propus. Mai puțin povestea cu amnistia și grațierea, amânată se pare pentru începutul anului următor. Nici măcar nu e clar dacă mai e nevoie de vreo ordonanță, pentru că în ultimele zile vedem cum corupții patriei părăsesc pușcăriile.
Liviu Dragnea călărește PSD cum n-a făcut-o nici un alt fost lider al partidului. Toate CEx-urile s-au transformat în ședințe formale. Au fost excluderi pe bandă rulantă din partid, iar de fiecare dată Dragnea a câștigat detașat bătăliile interne. Prin toamnă, când părea că opoziția Firea-Stănescu-Bădălău-Țuțuianu are ceva șanse să-l răstoarne, Dragnea a nimicit în doar câteva zile gașca războinicilor. Pe Bădălău l-a întors din drum, oferindu-i la schimb funcții grase, iar pe Țuțuianu l-a exclus din PSD. Stănescu este pe cale să piardă ministerul bănos al Dezvoltării, iar Gabriela Firea rămâne rebela de la Capitală, în care nimeni din PSD nu prea are încredere. Tabăra puciștilor s-a destrămat rapid, pentru că n-a avut lider, dar și pentru că Dragnea a fost mult prea puternic. Liviu Dragnea stăpânește CEx la fel cum Ceaușescu conducea cu mână de fier CC al PCR înainte de 1989. Baronii din județe sunt alimentați cu contracte și funcții, îi interesează prea puțin direcția în care se îndreaptă partidul. Le oferă altcineva mai mult? În plus, menținerea interimatelor în multe județe îi garantează lui Dragnea voturile necesare pentru a impune orice trăsnaie. Dacă mâine Liviu Dragnea propune în CEx ca partidul să facă mitinguri în județe în noaptea de Revelion, nimeni nu mișcă. Că vor veni 50 sau 2.000 de oameni nu contează. Nici un lider nu are curajul să se împotrivească. Sau să spună: „Șefu’, e prea mult, ai luat-o razna“.
La fel de adevărat este faptul că pesediștii au un interes comun: doborârea Justiției. Iar asta îi ține împreună. În bună măsură, planul a reușit. DNA s-a transformat într-o instituție timorată, la Parchetul General, Augustin Lazăr e și el pe făraș, iar la Înalta Curte semnalele sunt contradictorii.
Partea proastă pentru PSD este scăderea alarmantă din sondaje. Deocamdată, Dragnea n-a rezolvat problema, însă e de așteptat ca în 2019, după ce rezolvă cu Justiția, Dragnea și PSD să pornească din nou tăvălugul deciziilor populiste. Se observă deja, prin atacul la multinaționale și bănci, că PSD pregătește un set de hotărâri năstrușnice, care să refacă zestrea de voturi.
În cealaltă zonă, opoziția se află în blocaj total. PNL, USR, PMP și PLUS-ul lui Cioloș acționează fiecare pe cont propriu. Nu există o strategie comună, partidele amintite consideră că PSD se va prăbuși de unul singur și că victoria la alegerile viitoare vine de la sine. S-a văzut și la ultima moțiune de cenzură că nimeni n-a crezut cu adevărat în reușită. Nici nu ai cum, câtă vreme un guvern nu se răstoarnă prin vorbe, ci prin negocieri cu partide/ actori politici din tabăra adversă.
Cât vrea să obțină PNL la europarlamentarele in 2020? Foarte probabil, PNL ar fi bucuros dacă va avea mai multe voturi decât vor lua la un loc USR și partidul lui Cioloș. O concurență care macină opoziția și care în final va fi un dezastru pentru opoziție, în ansamblu.
Ludovic Orban n-are anvergura unui lider care să tragă partidul după el, USR n-a înțeles că nu poate deveni o forță importantă doar cu voturile luate în marile orașe, în timp ce Dacian Cioloș abia își creionează strategia politică.
Ce a făcut concret opoziția în ultimul an? Drama este nu atât comportamentul sfidător al PSD, cât faptul că partidele de opoziție nu reușesc să ocupe agenda, să transmită mesaje puternice și mai ales să provoace dacă nu pierderi, măcar emoții adversarului.
Anul 2018 e unul pierdut pentru forțele democratice. Orgolii, decizii luate pe picior și cam atât.
La fel de incoerent a acționat și președintele Klaus Iohannis. Șovăielnic, fricos, mai mereu defazat. N-a ieșit din mantaua prezidențială, n-a vrut să deranjeze, probabil i-a fost frică să nu fie acuzat că seamănă cu Traian Băsescu. Când PSD a apăsat pedala până la capăt, Iohannis a tăcut, a reacționat în multe situații tardiv și neconvingător.
Cu toate acestea, Iohannis păstrează prima șansă pentru a câștiga prezidențialele de anul viitor, dar întrebarea este dacă va mai avea până atunci vreo prerogativă.
2018 a fost fără îndoială anul PSD. Iar în final vă propun un exercițiu simplu: cam câtă opoziție ar fi făcut PSD în ultimul an dacă ar fi avut la dispoziție muniția pe care o au acum la îndemână PNL, USR sau PMP?