![](../images/numere/164/walberberg_1.gif)
Majoritatea participantilor de pina acum au fost din Germania, insa anul acesta, gratie noii strategii a British Council in Europa, au avut acces la „Walberberg Seminar” si polonezi, spanioli sau romani (din Romania mai fiind prezent si Marius Chivu, redactor la „Dilema Veche” si editor coordonator la „Dilemateca”). Interesul British Council pentru spatiul german este unul firesc, de vreme ce aici se traduc cei mai multi autori britanici.
British Council a ales-o pe Patricia Duncker pentru a coordona din punct de vedere literar editiile din 2008 si 2009 ale seminarului. Duncker explica faptul ca nu a dorit vedete la Schmockwitz, ci autori cu un stil unic, a caror opera se defineste in raport cu tema – sint scriitori care, prin scrisul lor (intr-o alta limba decit cea materna, in acest caz engleza), ajung sa traduca unui public occidental lumea din care provin. Cele mai puternice exemple dintre autorii prezenti sint Leila Aboulela, care s-a mutat la 20 de ani din Sudan in Marea Britanie impreuna cu sotul sau si care a scris despre viata tinerelor musulmane in Londra sau E.A. Markham, poet si autor de proza scurta, nascut in insula Monserrat din Arhipelagul Caraibelor – care a trait din 1956 in Marea Britanie, iar din 2005 locuieste la Paris.
Viata unei fete musulmane la Londra
Leila Aboulela si-a scris primul roman inainte de 11 septembrie 2001, prin urmare considera ca scrisul sau nu a urmarit o agenda politica, desi vorbea despre viata comunitatii musulmane in Londra. Din punctul sau de vedere, chestiunile de ordin politic vin si trec, insa multe dintre acestea au o radacina „sanatoasa”, in sensul in care vor reaparea permanent. „Tatal meu a fost liberal din punctul de vedere al religiei, prin urmare mi-am insusit o credinta de sorginte feminina, venind de la mama. Am fost invatata sa am o relatie mai personala cu Allah, iar nu una patriarhala, bazata pe legi si reguli stricte”.
Leila Aboulela a adus in discutie o realitate interesanta legata de emigrantii in Marea Britanie din lumea musulmana. „Unii, confruntati cu «lipsa de islam», au devenit dintr-odata puternic musulmani, au acceptat provocarea de a gasi islamul in Occident.” Revenind la tema propriu-zisa a seminarului, autoarea a explicat cum a inteles sa scrie despre islam si viata in Occident a unei tinere musulmane. In primul rind, Aboulela a vorbit despre nevoia de a traduce o lume alteia. In plus, nici macar copiii sai nu vor sti araba, prin urmare a admis ca scrie chiar si pentru o parte a familiei sale. Exercitiul de traducere a devenit evident atunci cind a dat spre traducere unul dintre romane in limba araba – pasaje consistente au trebuit reduse sau eliminate deoarece explicau lucruri subintelese in lumea musulmana. In discutia ce a precedat lectura lui Leila Aboulela s-a ajuns la concluzia ca solutia „traducerii” se dovedeste optima doar pentru acei autori dezradacinati, ajunsi sa scrie intr-o limba straina. Daca autorii sudanezi ar urma aceeasi reteta pentru a deveni cunoscuti in strainatate, aceasta ar insemna o limitare a culturii tarii. „Nu poti progresa fara profunzime, deschiderea prin scris a lumii tale catre Occident are dezavantajul ca prin explicare sa se piarda profunzimea.”
Autor si autoritate
Una dintre cele mai interesante dezbateri ale seminarului a fost cea legata de autoritatea pe care o exercita autorul asupra publicului sau si limitele acesteia. In fapt, dezbaterea pleca de la o realitate nu foarte impamintenita in Romania: aceea a lecturilor publice si a discutiilor libere cu cititorii de dupa acestea. Patricia Duncker a tinut sa explice audientei ca fiecare dintre cei cinci autori invitati la „Walberberg Seminar” este „un curajos” deoarece fiecare accepta si o alta versiune a realitatii in afara de cea proprie.
Andrew Cowan a povestit cum aparitia primului sau roman, in 1994, Pig, i-a adus o anumita celebritate in lumea literara, fiind un obisnuit al premiilor. „Nu stiu daca e un lucru obisnuit ca un tinar sa aiba succes dupa ce a scris o carte onesta si adevarata sau eram doar eu alesul acelor vremuri”, a spus Cowan, adaugind ca autorii zilelor noastre au devenit showmen, iar literatura un adevarat spectacol. Prin urmare, scriitorii nu pot pastra distanta fata de publicul lor, mai mult decit atit, avind chiar datoria de a-l multumi in cadrul unui show.
Tobias Doring, un obisnuit al evenimentelor literare germane, l-a citat pe unul dintre autorii pe care i-a introdus pe scena. Acesta fusese de parere ca „lectura publica” este, la prima vedere, o contradictie in termeni. „E vorba despre entertainment de proasta calitate, nu de literatura”. „Cert este ca, a continuat Doring, la final se intimpla sa vina din public o intrebare timpita. Dar nu asta e important! Aceasta intrebare timpita poata sa atraga un raspuns foarte bun al autorului. Pentru ca publicul nu vrea neaparat sa afle ceva anume, ci sa intre pur si simplu in dialog cu scriitorul.”. Tobias Doring a povestit cum, la Munchen, l-a introdus pe Chuck Palahniuk. Iar la finalul lecturii, nimeni din sala nu dorea sa adreseze o intrebare. Atunci a inceput Palahniuk sa adreseze intrebari audientei. Intrebari de genul „in a doua mea carte, personajul principal avea un ciine. Cum se numea ciinele?”.
Un alt participant la seminar, invitat principal in dezbaterea despre autori si autoritate, Bernhard Robben, a fost de parere ca n-ar trebui sa fim prea disperati dupa autori ce isi cultiva un cult al personalitatii. „Daca autorii isi exercita autoritatea? Da, adesea o fac!” Andrew Cowan i-a adus in discutie si pe acei autori care refuza sa iasa in public, definindu-i drept „anonimi care aleg sa ramina anonimi”.
Fondatorul seminarului – Michael Bradbury
„Walberberg Seminar” este unul dintre putinele evenimente cu caracter literar pe care British Council le sustine in Europa. Seminarul a fost creat in 1986 de Michael Bradbury. De atunci, evenimentul a prezentat anual unui public german autori contemporani britanici. In primii sai ani, acesta avea ca tema generica literatura contemporana si se preocupa de exercitiul traducerii sau de creative writing. In ultimii ani, seminarul si-a propus sa introduca noi idei in creative writing-ul din Germania.
Anticleric, anti PC
E.A. Markham s-a definit ca autor chiar in cadrul dezbaterii „Rooted Realities and Maps of Migration” drept anticleric si a explicat ce efect are asupra operei sale aceasta realitate. „Fundamental sint putin ateu, prin urmare te simti ca si cum te-ai impotrivi unei forte care oricum te va invinge ulterior. Dar nu ai incotro, trebuie sa contesti! E foarte important pentru mine in orice moment sa stiu in raport cu ce ma opun.”
Opozitia poate privi pe Dumnezeu, pe Biserica sau calculatorul.
Cititi saptamina viitoare un interviu cu scriitoarea Patricia Duncker despre motivele pentru care a ales tema si autorii acestui seminar, si unul cu Jonathan Barker, senior consultant al departamentului de literatura al British Council, despre transformarile prin care a trecut „Walberberg Seminar” si noile strategii ale institutiei pe care o reprezinta.