Ce oare mai citesc autorii Polirom în perioada asta? Am pornit cu această întrebare în minte și, odată stârnită curiozitatea, am purces să îi întrebăm. Fiecare dintre cei ce ne-au răspuns a venit cu o serie de titluri, cărți de citit sau de necitit, lecturi recente ori mai vechi sau cu dorințe și planuri de lectură. Dacă tot am stat de vorbă cu ei, ne-am dat seama că ar putea funcționa foarte bine și ca recomandări pentru cititorii noștri. Veți regăsi în materialul următor recomandările autorilor, oferite după pofta de lectură a fiecăruia și putând fi socotite, de ce nu, drept daruri potrivite în această perioadă sărbătorească.
Simona Antonescu: „Fac trei recomandări“
- Amin Maalouf, Naufragiul civilizațiilor: După ce mă vrăjise în Cruciadele văzute de arabi cu stilul limpede al povestirii și cu felul echilibrat în care știe să arate și cealaltă față a medaliei, Amin Maalouf m-a dus, cu Naufragiul civilizațiilor (Editura Polirom), de la istoria veche la predicții despre viitor, folosind prezentul cum folosește săritorul trambulina, ca pe un punct efemer de sprijin ca să se arunce cât mai departe.
Lumea arabo-musulmană, Levantul cu hotare mișcătoare pe care Maalouf îl consideră pământul lui natal, se cutremură astăzi din temelii, zguduind lumea întreagă. Împins de sentimentul unui paradis pierdut – acela al copilăriei petrecute într-o lume ce părea plină de înțelepciune –, Maalouf ridică întrebări și face legături între diferite evenimente, propunând posibile evoluții, către un viitor sau altul.
Ce mi-a plăcut: autorul nu-și ascunde implicarea emoțională profundă în tot acest război, ceea ce dă o notă caldă cărții. Levantul amestecat cu copilăria pierdută creează în carte o atmosferă de basm vechi cu înțelesuri adânci. Am aflat lucruri pe care nu le știam, de exemplu despre situația spinoasă a căsătoriilor dintre șiiți și suniți ori dintre musulmani și creștini.
- Olga Tokarczuk, Poartă-ți plugul peste oasele morților: Am avut șansa să o întâlnesc la FILIT, cu un an înainte ca ea să primească Premiul Nobel pentru Literatură. Asta îmi creează un sentiment de apropiere specială față de această scriitoare care m-a surprins și m-a încântat cu Străveacul și alte vremi.
Poartă-ți plugul peste oasele morților (Editura Polirom, colecția „Biblioteca Polirom. Actual“) este o carte pe care am ales-o pentru titlul său și pentru autoare. O scenă de maestru, care m-a impresionat mult, apare chiar la începutul romanului. Ne apropiem ușor de scena unei crime și tot irealul, toată stranietatea lumii propuse de scriitoare se simte în comportamentul unor căprioare. În mod nefiresc, ele privesc sosirea oamenilor nemișcate, le urmăresc gesturile și-i ascultă vorbind fără să se sperie, nu fug nici măcar atunci când sunt alungate. Rămân doar și privesc, iar comportamentul lor neobișnuit fac ca întreaga scenă să aibă în ea ceva ireal, greu de exprimat.
În cartea Olgăi Tokarczuk toamnele sunt minunate, ruginii și pline de cețuri, iar iernile au zăpezi până la burțile căprioarelor. Și totuși, „aceasta nu este o lume creată pentru om“. Cuvintele acestea au în ele cheia întregului roman. Tot timpul cât am citit cartea am avut senzația că o căprioară mă privește, nemișcată și fără teamă. Acuzatoare.
De citit cu un carnețel alături. E posibil să vă stârnească idei pe care să simțiți nevoia să le notați. Am impresia că romanul spune fiecăruia altceva, personal.
- Daniel Mason, Soldatul iernii: O poveste de dragoste pe timp de război, care m-a prins imediat.
Lucius, oaia neagră a unei familii poloneze înstărite din Viena încă imperială, ajunge medic într-un spital de campanie improvizat într-o mănăstire de maici, undeva în apropierea Sighetului Marmației. Ne aflăm în Primul Război Mondial, pe care îl observăm mai mult prin efectele lui: Daniel Mason ne poartă printre paturi atacate de șobolani, în care zac soldați cu brațe și picioare amputate, deopotrivă tratați, păziți, dar și admonestați cu severitate de Sora Margarete.
Lumea aceasta sumbră, populată de umbre, durere și mizerie, privită prin ochii inocenți ai tânărului student la medicină (inocența oricărui inadaptat) capătă o poleială romantică.
Totuși, cartea este mai mult decât o simplă poveste de dragoste. Lumea construită într-o pagină, cu migală, se zguduie din rădăcini în pagina imediat următoare și nimic din ceea ce credeai că este solid nu rămâne în picioare.
De citit în vacanța de Sărbători. Cartea miroase a portocale și a vin fiert cu scorțișoară.
Lavinia Braniște: „Am o grămadă de autori neîncercați încă“
Sunt departe de casă în vacanța de Sărbători, dar sunt, din fericire, într-un loc călduros și confortabil și am avut grijă să-mi car cu mine șapte kilograme de cărți (după ce am făcut, desfăcut și cântărit valiza de câteva ori).
Ultima carte citită, pe care am terminat-o ieri și care mi-a plăcut foarte, foarte mult, este romanul Alinei Nelega, ca și când nimic nu s-ar fi întâmplat (Editura Polirom, colecția „Ego. Proză“). O poveste consistentă, personaje vii, atmosferă puternică, emoție. Pe scurt, tot ce ți-ai putea dori de la o carte. Și în plus, e literatură română, inimă.
Am mai adus cu mine un roman de David Grossman, Până la capătul pământului (Editura Polirom, colecția Top 10+, traducere de Ioana Petridean). Pe autor l-am văzut la București la una dintre ultimele ediții ale FILB și am citit atunci imediat Un cal intră într-un bar (Editura Polirom, colecția „Biblioteca Polirom. Actual“, traducere de Gheorghe Miletineanu), care m-a emoționat foarte tare.
Mai am și V., de Thomas Pynchon (traducere de Horia Florian Popescu), în formatul vechi al colecției Biblioteca Polirom, o lectură restantă, o carte pe care o am în bibliotecă de mulți ani, dar care, nu știu de ce, m-a ținut până acum la distanță. Curcubeul gravitației, în excelenta traducere a lui Rareș Moldovan (care a și luat un premiu pentru traducere, dacă nu mă înșel), mi-a plăcut enorm. Dar nu sunt sigură că va fi o lectură de vacanță, totuși.
În rest, am o grămadă de autori neîncercați încă, vreo câteva antologii de proză scurtă (plus noul volum al lui Zadie Smith) și, bineînțeles, și literatură pentru copii.
Ana Maria Sandu: „Teancul de cărți care mă așteaptă“
Iarna mi s-a părut mereu momentul cel mai bun pentru cititul așezat și tihnit. Apoi și pentru scris. Când plecam la ai mei, de sărbători, nu-mi luam la mine decât cărțile de drum. Îmi plăcea să stau și să caut în biblioteca adolescenței mele lucruri de care uitasem, cumpărate în liceu sau în facultate sau depozitate acolo când rafturile de la București deveniseră neîncăpătoare.
Biblioteca aceea pestriță, improvizată, nu mai există, așa că o să mă gândesc la teancul de cărți care mă așteaptă și care, măcar o parte, vor călători cu mine: Sebastian Barry, Un gentleman de ocazie (Editura Litera), Bogdan Ghiu, Cu Orice e posibil (Editura Nemira, colecția „Vorpal“), Aslı Erdoğan, Orașul în mantie purpurie (Editura Polirom, colecția „Biblioteca Polirom. Actual“), Dicționarul de locuri literare bucureștene de Andreea Răsuceanu și Corina Ciocârlie (Editura Humanitas) și revista „Scena9“.
M-a amuzat Caragiale. Scrisoarea pierdută al lui Bogdan-Alexandru Stănescu (Editura Polirom, colecția „Biografii romanțate“), pentru umorul și cinismul dovedite. Pe un drum lung cu avionul mi-au ținut de urât câteva dintre Epistolele către Lucilius ale lui Seneca. Nu știu o lectură mai reconfortantă și mai lucidă decât aceste „pastile de viață“.
FOTO: Robert Pietreanu
Maria Manolescu Borșa: „Iubesc din ce în ce mai mult vocile feminine“
Citesc haotic și în timp furat, iar în ultima vreme am citit mai mult cărți de teatru, pentru doctorat și propriul craft, așa că sunt avidă de lecturi de voie și abia aștept să mă inspir și din recomandările colegilor de anchetă!
Acum sunt pe terminate cu Corina Sabău, Și se auzeau greierii (Editura Humanitas, colecția „Scriitori români contemporani“), Lavina Braniște, Sonia ridică mâna (Editura Polirom, colecția „Ego. Proză“), și Arundhaty Roy, Ministerul fericirii supreme (Editura Humanitas, colecția „Raftul Denisei“), care-mi plac foarte mult și în ale căror voci și povești responsabile mă simt foarte bine.
De fapt am început să iubesc din ce în ce mai mult vocile feminine, iar după Ce simți în jurul gâtului de Chimamanda Ngozi Adichie (Black Button Books, colecția „CTRL+F“) abia aștept să mă bucur de o altă scriitoare nigeriană – Ayọ̀bámi Adébáyọ̀ cu Rămâi cu mine (Editura Art, colecția „musai“), pe care mi-a promis Moș Crăciun (sub chipul tot feminin al unei prietene iubitoare de cărți) că mi-o aduce. Mă mai bucur în doze mici de o mare bijuterie: Black Leopard, Red Wolf, a lui Marlon James, luată de la librăria de limbă engleză a lui Vlad Niculescu, unde abia aștept să scotocesc după cadourile de Crăciun din acest an.
Sunt foarte multe cărți extraordinare și uneori în loc să mă bucur de asta mai mult mă frustrez, ca într-o cofetărie din care ți-e greu să alegi. Dar încerc să fiu puțin mai atentă la cărțile care-mi ies în cale, atât prin prieteni, cât și din cronicile celor în care am încredere – acum am pe listă Intuiționista de Colson Whitehead, despre care m-a făcut foarte curioasă Mihai Iovănel în „Scena9“, și Umor de Terry Eagleton, recenzată de Marius Chivu în „Dilema veche“.
Mai am pe lista de vacanță Copiii lui Irod. Raport moral asupra copiilor lăsați în grija statului, a lui Vlad Alexandrescu, care cred că merită și trebuie citită, cum spun sloganurile campaniilor umanitare, nu numai de Crăciun. Iar de partea fără griji a copilăriei, descopăr acum cu fiul meu un cadou sosit mai devreme de la un alt Moș feminin tare drag: Willie Fulg de Nea, o poveste adevărată minunată scrisă de Jaqueline Briggs Martin.
Sărbători fericite și gânduri bune tuturor!
Mihai Buzea: „Ce-am citit în Anul Porcului“
Am început 2019 cu o datorie veche de când lumea, așa că i-am oferit lui Lucian (1) timp de lectură și mie niște bere, dar Lucian m-a prins și nu mi-a mai dat drumul, așa că berea a trebuit s-aștepte două zile în frigider, până mi-am făcut timp de ea.
Pe urmă m-am scuturat de vrajă și-am trecut la treabă, mi-am luat de la cap adversarii personali (e-o lume rea, tre’ să știi cu cin’ te bați): pe Bogdan (2) l-am rezolvat foarte greu, în lipsa cunoștințelor de specialitate, dar cu Tudor (3) a mers repede – la bagabonțeală mă cam pricep.
Cu Lavinia (4) a fost destul de ușor, că știu despre ce vorbește, dar la Diana (5) a trebuit să reduc ritmul: perfectul simplu mi-a pus mereu probleme.
Mirel (6) a fost o încântare chiar dacă, comme d’ab, n-am fost de acord cu nimic din ce zice, iar pe urmă am trecut și prin paturile altora, că meseria asta nu se suge dintr-o singură țâță: Wiesław (7) mi-a amintit cine sunt eu de-adevăratelea, Jon (8) mi-a amintit cine-aș fi vrut să fiu (dar n-am fost niciodată), Amor (9) și Neil (10) mi-au amintit cum e să scrii doar pentru bani, iar Haruki (11) mi-a amintit că trebuie să merg iar la sală. Mihai (12), Vasile (13) și Bogdan (14) mă așteaptă cuminți sub pomul de Crăciun (i-am scris Moșului de dânșii, s-a executat).
De francezi nu zic nimic: cu ăștia am o combinație.
Matei Brunul (Lucian Dan Teodorovici, Editura Polirom, colecția Top10+), Avalon. Secretele emigranților fericiți (Bogdan Suceavă, Editura Polirom, colecția Top10+), 8 (Tudor Ganea, Editura Polirom, colecția „Ego. Proză“), Sonia ridică mâna (Lavinia Braniște, Editura Polirom, colecția „Ego. Proză“), Părinți (Diana Bădica, Editura Polirom, colecția „Ego. Proză“), Bafta, Devla și Haramul. Studii despre cultura și religia romilor (Mirel Bănică, Editura Polirom, colecția „Plural M“), Piatră peste piatră (Wiesław Misliwski, Editura Univers), În aerul rarefiat (Jon Krakauer, Editura Humanitas), A Gentleman in Moscow (Amor Towles), American Gods (Neil Gaiman), 1Q84 (Haruki Murakami, Editura Polirom, Seria de autor Haruki Murakami), Contaminare (Mihai Radu, Editura Polirom, colecția „Ego. Proză“), Izgoniții (Vasile Ernu, Editura Polirom, colecția „Ego-grafii“), Teoria apropierii (Bogdan Răileanu, Editura Humanitas).
Ionuț Chiva: „Lucruri pe care să le recitești“
Numai sărbători nu au fost lucrurile pe care le-am citit în ultimul timp, tineri scriitori ro, Drăgoi, Dósa, Bocai etc. Îmi pare rău, pe unii îi cunosc și sunt băieți buni, dar sunt lucruri sincer greu de citit, de necitit – microrealismul ăla care pare că rulează încă peste tot, fără ambiții și riscuri, tinzând parcă să te asfixieze prin mediocritate, plictiseală pură, literatură sociologică – gen hai să împingem și noi mașina asta, „felia asta de viață“, că poate până la urmă pornește.
Am încercat povestirile din Melancolia lui Mircea Cărtărescu, dar o compar inevitabil cu Nostalgia și nu mai e acolo sau nu mai sunt eu acolo.
Poate că în aceste condiții, poate că pur și simplu (am obiceiul ăsta de citit pe hedonism, mă trezesc că în fiecare seară am chef de altceva și așa s-a ajuns la un dormitor aparent intelecto, cu zeci de cărți strânse la capătul patului, pe care nu le termin niciodată – pentru că în fiecare seară…), poate deci că în aceste condiții am căutat să văd ce Breban am prin casă și nu era decât Don Juan, așa că, na, am luat aia râzând singur, pierzându-mă în stilul ăla tatonant, bâlbâit, care mimează că, ce să facă, caută întruna le mot juste, pierdut cu totul în celebrele digresiuni și ce i s-a mai reproșat de-a lungul timpului de către lumea bună a literelor ro.
Poate că de aici ideea cu recomandările pentru sărbători, pentru dosarul vostru: dacă ai norocul să fii un cititor banal, amator, dacă nu ești unul dintre acei cărăuși culturali care au trista obligație de a citi ultimele apariții, ce aș face în locul tău – cum sărbătorile oricum ar fi menite să, nu?, te mai scoată din cotidian, păi atunci aș lăsa dracului ultimele apariții și aș căuta să recitesc acele cărți pe care poate că în restul anului nu le mai prindem, nu ne mai gândim la ele etc.
Timpul regăsit din În căutarea timpului pierdut al lui Proust, Moarte la Veneția de Thomas Mann sau Alteță regală tot de el, aș căuta să văd ce am prin casă de Drieu la Rochelle, poate Falsificatorii de bani de Gide, poate Opiniile unui clovn de Böll, poate alte lucruri pe care să le recitești, să vezi ce mai e cu ele.
Restul, contemporaneitatea, la anul – când ne întoarcem la muncă, ne întâlnim prin oraș, ne recomandă prietenii ultimul hype care împinge mașina…
Un comentariu
Multumesc mult pentru recomandari 😀