Discutiile moderate de Marc Semo, jurnalist la ziarul „Liberation”, si de Olimpia Bogdan-Verger, editor la Editions des Syrtes, au gravitat in jurul observatiei ca ruptura politica din Romania n-a adus si o ruptura in literatura, in sensul aparitiei, imediat in anii ‘90, a unor importante romane „politice”, „etice”. Marc Semo s-a aratat contrariat (si interesat doar) de diferenta intre filmul romanesc care si-a asumat imediat dupa ‘90 (prin Mircea Daneliuc si Lucian Pintilie) realitatea rupturii dintre cele doua lumi, comunista si postcomunista, si literatura care a reactionat mult mai lent. Dezinhibat si fara complexe, Florin Lazarescu a admis ca literatura a reactionat mai tirziu la ruptura adusa de revolutie, in schimb a recuperat repede, din moment ce „scriitorii romani de astazi scriu la fel de relaxat ca orice scriitor francez, german etc”, scrisul fiind in sfirsit „problema lor individuala cu lumea”. Cu siguranta eruditiei si reflexul asezarii in categorii datorat profesorului universitar care este, scriitoarea Ruxandra Cesereanu a observat ca lipsa, in epoca, a unei literaturi „politice” sau „etice” se explica prin substitutia operata de memorialistica. Invaluita intr-o modestie adinca, dar, de fapt, de o maxima exigenta fata de cuvintul scris si de forta sa estetica, Florina Ilis a facut o reverenta discreta in fata actualului cititor roman de literatura, povestind reactia magulitoare a unui licean: acesta citise ca pe apa toate „caramizile” lui Harry Potter, dar s-a aratat speriat de „tomul” imens al romanului ei Cruciada Copiilor, pe care mai apoi l-a citit pe nerasuflate pina la capat… Cruciada copiilor va aparea in limba franceza in 2009, la aceeasi editura (Editions des Syrtes) care a publicat in 2007, in traducerea Olimpiei Bogdan-Verger, romanul Trimisul nostru special (Polirom, 2005) de Florin Lazarescu.
Dincolo de dezbaterea gazduita si incadrata cu sobrietatea profesionistului de poeta Magda Carneci, director al ICR Paris, cei trei autori s-au confesat intr-un reportofon de reporter. La Paris, am zgindarit impreuna „spaimele” lor de azi si am rasfoit, in avanpremiera, cartile lor de miine.