Care sint spaimele scriitorului dupa ’90?
Banuiesc ca cea mai mare ramine spaima din fata foii albe. Pentru mine, spaima actuala este a nu avea destul timp pentru a scrie. Altfel, eu cred ca „ruptura” e individuala si apare mai curind in temele si natura romanelor pe care le-am scris. Primul roman publicat in 2001 (Coborirea de pe cruce) a fost foarte diferit de ce se publica atunci, nu era nici autobiografic, nici erotic.
Florina Ilis merge contra curentului… E cumva programatic? Aveti un seismograf care va arata ce „falii” trebuie evitate?
(ride) Nicidecum. Numai ca la fel s-a intimplat si cu Chemarea lui Matei si apoi cu Cruciada copiilor. Cred ca ceea ce scriu acum nu se va abate de la regula.
Ce scrieti acum?
Nu prea obisnuiesc sa vorbesc despre ceea ce scriu. Sa spunem ca va fi legat de identitate si de miturile in care se ascunde un popor.
Beneficiati in aceasta luna de o rezidenta de creatie prin programul initiat de ICR de la Paris. Parisul va inspira?
Deocamdata… ma aspira! Adevarul este ca scriu in fiecare dimineata, dar dupa-amiezile le petrec in Paris, vreau sa profit cit pot de mult.
Unde ati fost prima oara cind ati ajuns la Paris?
Prima oara am fost la Turnul Eiffel, pur si simplu pentru ca e foarte aproape de locul unde stau, in rezidenta Ambasadei. Altfel, cea mai mare bucurie a faptului ca ma aflu la Paris am avut-o cind, in sfirsit, am fost la Sorbona, unde mi-am facut permis de intrare la biblioteca.
Ce nu stie lumea despre Florina Ilis si ati vrea sa stie?
(ride) Nu stiu daca lumea ar trebui sa mai stie ceva despre Florina Ilis…