Titlul și materialul noului disc Ministry – Moral Hygiene (2021, Nuclear Blast) ar trebui să-mi dea ocazia unei filipice vijelioase ori a vreunui pamflet urzicător. Situația politico-socială de pretutindeni cere zdravene opintiri, ca și starea sănătății (mintale a) majorității celor aproape 8 miliarde de indivizi care îngreunează planeta.
De-ar fi să lăsăm la o parte prestațiile politicienilor și ale „liderilor“ de tot soiul, pe cât de trecători, pe atât de proști, ce vedem? Pandemie de virus fără logică și antidot, obiceiuri date peste cap, incendii de vegetație cum nu s-au mai pomenit, erupții vulcanice, inundații și surpări de munți, păduri defrișate cu ură, poluare crâncenă pe mări și oceane, schimbări climatice aducătoare de foamete și catastrofe, exploatare fără limită a resurselor naturale de niște corporații hulpave și inconștiente, gata să înghită totul, omenire împărțită mai mult ca niciodată în bogați foarte bogați și săraci foarte săraci, și unii, și alții trăind ca și cum ar fi nemuritori, pe buboiul cu bombe atomice, posibil de spart oricând de-un dement, accidental sau nu.
Și atunci? E suficient să ceri printr-un gest artistic puțină igienă morală sau e nevoie de alte orori, pompos numite revoluții?
Istoria ne arată: orice idee nobilă și justă, nutrită din dorința de a face mai bine pentru oameni, în general, nu pentru o castă (ori clasă) anume, cade mai devreme sau mai târziu în laba profitorilor, demagogi doldora de „virtuți“ adunate cu toptanul, precum: cameleonism, lipsa coloanei vertebrale, maimuțăreală, nesimțire, lăcomie, toate bulucindu-se fără preget spre dictatură. Este specia umană în pragul extincției și, presimțindu-și dispariția, își permite aceste insanități? „Dar piară oamenii cu toți/ S-ar naște iarăși oameni!“.
Și atunci? Cum să nu te apuce lehamitea, când îți lași mintea să vagabondeze pe imensele spații ale viitorului?!
Probabil că Al Jourgensen, liderul trupei Ministry, ar citi uimit ce-am scris până aici despre isprava lui discografică recentă (nu cea din urmă, bănuiesc). Haios, ciudat și arătând a junkie, rockerul danezo-american este lucid, consecvent și acid în opinii, opțiuni lirice și muzicale, ilustrații de copertă și tot ce ține de farmacia bucătăriei sale artistice.
Aproape toate discurile Ministry sunt reușite, dincolo de orice îndoială și de orice poziționare politico-ideologică. Al & compania au găsit o modalitate atractivă de exprimare (poate nu extrem de originală, dar sigur personală) a obsesiilor, preocupărilor, ideilor și atitudinii lor față de ce se petrece azi (mă rog, de vreo trei-patru decenii încoace). Poți să nu fii de acord cu ce susține sau proclamă în cântecele sale; însă, dacă ești iubitor de rock, eliberat de prejudecăți și ciorbe gata preparate în fabricile de potol intelectual pentru acefali cu diplome, imposibil să nu-i apreciezi etica muncii!
Morbiditatea viziunilor lui Jourgensen, în grafică, versuri sau riffuri de chitări, înșală doar neofiții. Rockerul își (ex)trage inspirația din „materialul clientului”: societatea contemporană. Iar dacă incredulii nu pricep, trebuie să li se spună: expresia estetică tip Ministry, numită rock industrialmetal, are o funcțiune cathartică precis determinată, fie că este asumată conștient, fie că nu. Și n-am să invoc aici cohortele de metaliști care, costumați în țoale și armuri adecvate, bântuie pajiștile unde trupeții d(ăde)au spectacole incendiare. Mă rezum la mine.
Pesemne că trecutul de muncitor industrial și talentul neștiut de buldozerist mi-au șlefuit predispoziția pentru genul ăsta muzical mai aparte, destinat, s-ar zice, sufletelor corodate de intemperii etilice. Reacționez precum dependentul de stupefiante când aud albume polizate în stilul KMFDM, Rammstein, Rob Zombie, Die Krupps etc.
Spre deosebire de unii confrați suferinzi, îmi pierd mai greu luciditatea. Astfel că, vinovat, recunosc: n-am zis nimic de noul disc Ministry, știind că-l veți asculta. Revolta nu e obligatorie!