Sigur, e cu atit mai mare respectul pentru cei ce si-au mentinut coloana dreapta. Aproape c-am, pentru aceste coloane, la fel de mult respect ca pentru Coloana lui… Brancusi. Si trebuie avut. Ei, cei ce au trecut de si prin proba morala a acelui timp au, inaintea tuturor, dreptul de a se constitui intr-o instanta, de a incrimina. Dar cei mai multi nu o fac. Si asta spune ceva.
Dosariada a devenit, la noi, un joc politic. Cu dosarele ca obiecte de magie prin care poti influenta, de la distanta, comportamentul celui vizat. Desigur, o magie neagra, adica santaj. Si nu numai: se platesc polite etc. Dar trecem peste: dincolo de asta e esential ca igienizarea sa se produca. Ca procesul acesta de purificare sa opereze macar simbolic. E ca si cum ai stoarce puroiul: nu e decit una dintre operatiunile vindecarii de comunism.
In ce-i priveste pe cei din jur: voi face, cit de curind, hirtiile de rigoare spre a vedea dosarul tatalui meu, fost lector universitar. Nu ma gindesc, deocamdata, la ce surprize as putea avea aflind ce informatori a avut prin preajma si ce functie ocupa acestia, acum, in, mai ales, Timisoara. Am banuielile mele. Sper sa-mi fie infirmate. Sper.