Un vis: Se facea ca-i vedeam pe cei din jur ca intr-un film pentru care nu aveam codecurile potrivite. Si totul mustea de ceea ce, in lipsa unui cuvint mai bun, numeam radiatii. Nu stiam exact ce trebuia sa fac, cum trebuia sa tin capul pentru a nu pierde semnalul bun (ori ceea ce se cheama de obicei realitate) si pentru ca imaginea sa nu se descompuna in lumina intensa roz. Ideea era sa nu ma panichez (imaginile se recompuneau si-si recapatau consistenta, la fel de usor si la fel de aleatoriu). Nu stiam nici daca acest iesit in afara lucrurilor era un lucru rau sau dimpotriva. Treptat aveam sa descopar ca doua lucruri ajutau, fiecare diferit, contactul si concentrarea. Si sa stiu ce vreau sa vad.
(Am decis sa nu-l introduc printr-o mare de scuze doar pentru a schimba un cliseu pe altul).
A spune despre un artist, cu atit mai mult despre un pictor, ca are acces la alte lumi, sau ca vede realitatea altfel, altfel pe care-l restituie/propune privitorilor in functie de abilitatile sale e tot un mare cliseu, unul cu ceva iz de truism. In general ce conteaza e diferenta specifica, ce fel de lumi si ce fel de arta.
„Daca nu ai ajuns dupa 5 minute de discutat cu el la subiecte fundamentale inseamna ca ai ratat intilnirea si probabil il si plictisesti de moarte,” scrie Dan Popescu in catalogul expozitiei Apa, despre artist. „Duchamp si Mondrian fac Sport. Tot asa si Gili face Sport. Sportul e marturisire, e luciditate a spiritului. Cei ce fac Sport traiesc linga poarta vesniciei pe care o arata mirati, dar impacati, unor curci bete si confuze ca noi (din aceasta lume)”, continua Dan Popescu despre pictura lui GM, accentuind inutilitatea distinctiei dintre artist si pictura in acest caz.
Atit in lucrari, cit si in intreg discursul curatorial al Livianei Dan, care aduna picturi si gravuri din ani diferiti si opteaza pentru un spatiu ca fosta fabrica de ciocolata Excelent (devenita Clubul Fabrica), plus „coloana sonora” semnata tot de GM, expozitia Apa propune straturi-straturi de infinite contradictii inteligent-nelinistitoare.
Pictura – „stare electrica”, „dans cu ideea”
In lucrari precum Traseu (2006) sau Templu industrial (2007), folosind aceeasi tehnica: perspectiva corecta, efect 3D dar, prin punerea in prim plan a unui obiect delimitat de un contur alb sau de culori contrastante, GM creeaza, simultan si contradictoriu, si impresia de stampa, si de 2D, si de decupaj si lipitura.
In lucrari cum ar fi cea din 2003 (fara titlu) cu linia orizontului usor inclinata vazuta ca printr-un ochean sau Bloc (2004), Ferma (2001) sau Garsoniera (2007) se joaca cu perspectiva, ingusteaza sau largeste dimensiunile sau unghiul dupa o logica a afectivitatii, ori a unei suprarealitati proprii. Nu-mi dau seama cit lucrarile sale sint reasezari ale realitatii la care avem mai multi acces sau pur si simplu, asa cum dansul contemporan e gindire in actiune, pictura sa e gindire in forma si culoare. Si vorba lui Dan Popescu, gindirea unor lucruri de dincolo de ceea ce se vede. (Intr-un interviu din 2005, Gili Mocanu isi numea pictura ca „stare electrica”, „dans cu ideea”). Poate nici nu trebuie sa existe o distinctie intre cele doua, asa cum si obiectele sale „idolatrizate prin ipostaziere”, cum scrie curatoarea in catalog, sint un dans cu ideea, sint departe de obiectele realitatii noastre, dar se indulcesc de figurativ, pastreaza ceva de amintirea realitatii (lui GM, a noastra, cine mai stie).
Plain air (2006) sau Traseu duc putin cu gindul la geometria sacra a aerului reprezentata de Horia Bernea.
Unele lucrari sint continuate, reluate cu mici diferente (Ilustratie la panou, Tehnica 2007), iar efectul e de intensificare a unei impresii si asa amestecate – de lucrari care fac corp comun cu peretii, nu fara tensiune insa, de „ochiuri de apa” si „spatii de trecere spre altceva” intr-un continuu dialog cu spatiul expozitional, care si el ar merita doua vorbe: pericole si obstacole la tot pasul, tavan din sticla sparta si cu cioburi atirnind amenintator deasupra capetelor vizitatorilor, teren accidentat si alunecos, intuneric (dar care se simteau si nu se simteau).
Aceasta expozitie a marcat si un alt eveniment: lansarea Fundatiei Unilever. Invitatii la lansare & vernisaj, Liviu Papadima, Cosmin Alexandru, Cristian Mungiu, Gili Mocanu, Dragos Bucurenci si Dan Mircea Cheta, sint membrii Consiliului de Onoare al Fundatiei Unilever si, de la anul, vor juriza un concurs de proiecte (anuntat cu aceasta ocazie) in patru domenii: cultura, sanatate, mediu si educatie.