A purtat întreaga poveste a muzicii americane în vocea ei, scrie revista „Rolling Stone“, una dintre nenumăratele publicații care au acordat ample spații dispariției Tinei Turner, la vârsta de 83 de ani, în vara anului trecut.
„Din multe puncte de vedere, ea însăși era această poveste. Era Anna Mae Bullock din Nutbush, Tennessee, fiica unor sărmani care lucrau în câmpurile de bumbac, luptându-se să iasă din Chitlin’ Circuit, barurile și speluncile în care se produceau artiștii de culoare în Sud. Era doar o puștoaică atunci când a devenit faimoasă, ca jumătate a duetului Ike & Tina Turner, o combinație de temut dintre vocea ei și chitara lui, în primele hituri de la finalul anilor ’50.
Tina și-a făcut apariția în anii ’60 ca unică reprezentată a unui gen făcut doar pentru ea — prea rock pentru R&B, prea R&B pentru rock, cu prea multă forță pentru a fi o tânără fragilă, cu o voce prea aspră pentru a evoca iubiri de liceeni. A devenit cu adevărat Tina Turner în 1984, un alt tip de blockbuster care trecea fără să bage de seamă nici un hotar, generațional, rasial, cultural sau muzical.“
„N-a existat nimeni ca Tina Turner“, mai spune revista americană. „A trăit măcar trei vieți până la 83 de ani. A fost vocea fenomenală, o forță prea puternică pentru a fi ținută în frâul duetului cu soțul ei abuziv în anii ’60; a fost superputerea solo care și-a ocupat locul meritat în panteonul rockului în anii ’70 și a fost fabrica de hituri pop și R&B, a cărei carieră a urcat și mai sus în anii ’80. Iar asta e doar suprafața unei artiste ale cărei viață și muzică simbolizează mai bine ca orice capacitatea de a rezista și de a supraviețui.“
Iar revista încearcă să rezume întreaga carieră a Tinei Turner în 15 melodii „esențiale“. Acestea sunt:
– A Fool in Love (1960)
– It’s Gonna Work Out Fine (1961)
– River Deep, Mountain High (1966)
– Funkier Than a Mosquita’s Tweeter (1970)
– Proud Mary (1970)
– Nutbush City Limits (1973)
– Acid Queen (1975)
– Let’s Stay Together (1983)
– What’s Love Got to Do With It (1984)
– Private Dancer (1984)
– We Don’t Need Another Hero (Thunderdome) (1985)
– Typical Male (1986)
– The Best (1989)
– I Don’t Wanna Fight (1993)
În 1993, filmul biografic What’s Love Got to Do With It oferea actorilor Angela Bassett și Laurence Fishburne prilejul unor interpretări remarcabile care le-au adus nominalizări la Oscar.
Pentru coloana sonoră însă, Tina Turner a luat o baladă compusă de popstarul britanic Lulu din anii ’60, I Don’t Wanna Fight, și a transformat-o în ultimul ei hit de Top 10 în America. Evident, Lulu nu scrisese versurile piesei gândindu-se la Tina, dar acestea reușeau să captureze perfect spiritul marii vedete americane, făcând ca această piesă să fie un soi de continuare a lui What’s Love Got to Do With It.
„Tot ceea ce am cântat, toate emoțiile pe care le-am exprimat, au fost reale, erau ceea ce simțeam cu adevărat. Chiar și piesa Private Dancer, care, la prima vedere, pare să vorbească despre prostituție, vorbește, de fapt, despre dorințe, speranțe și vise, spune povestea unor femei ca mine, prinse în situații triste, care, cumva, găsesc o cale de a merge mai departe, scria Tina într-un eseu publicat în 2019 de „Rolling Stone”.