Auzisem ca la Iasi se doarme cu cortul in fata Politiei pina apuci sa depui nu-s’ ce formular, dar la fel de bine mai auzisem ca problema s-a rezolvat. M-am dus si eu sa vad care-i atmosfera. Liniste si pace. Doar doi-trei oameni la rind. Cind am ajuns in dreptul ghiseului si am intrebat ce acte trebuie sa prezint, o doamna plictisita mi-a indicat afisierul: „Programul nostru e de la 7 la 9, aduceti taxele si prindeti rind pentru formularul de eliberare a pasaportului”. Imi place cum suna asta – „eliberarea pasaportului”. Ca si cum pasaportul ar fi ostatic la stat si tu vei deveni salvatorul sau.
A doua zi m-am dus sa-mi platesc taxele. Din reflex, am ajuns in aceeasi cladire unde am platit taxa de casatorie. Teapa. „Mergi matale la CEC!” La CEC mi-au spus ca trebuie sa platesc taxa consulara la Trezorerie. Pentru taxa simpla de pasaport mi-au bagat un formular sub nas si mi-au spus sa-l completez repede. Cu greu am gasit un pix, legat la un ghiseu din capatul salii. Am scris destul de repede, dar deja se inchisese pentru pauza de masa. Mai bine, tot trebuia sa merg la Trezorerie. De la primul ghiseu am fost expediat la urmatorul. Am stat la rind, am asteptat sa-mi „tehnoredacteze” chitanta, dupa care m-au trimis din nou la primul ghiseu ca sa dau banii. Am mai stat ceva timp ca doamna de la ghiseul 2 sa aduca chitanta la ghiseul 1. Totul a durat numai vreo ora. M-am intors la CEC, am stat din nou la rind, ca sa aflu ca formularul nu e completat dupa model. Modelul era lipit pe un perete, iar pixul de care aveam nevoie, legat in capatul celalalt al salii. Am iesit si mi-am cumparat un pix.
Cit am stat la coada formata linga model, am aflat de la un domn de treaba ca, dupa ce-mi platesc taxele, trebuie sa ma duc pe la 3-4 dimineata la sediul Politiei, ca sa prind rind la tabelul jandarmului.
Apoi sa astept sa fiu strigat intre 7 si 9 pentru a primi formularul de eliberare a pasaportului si programarea pentru poza. Acolo, domnul de treaba mi-a explicat ca exista o coada afara, pe holul mare, si alta pe holul mic, unde stau aia cu pile.
In fine, alt rind pentru a depune formularul completat dupa model, dupa care am mers la ghiseul urmator ca sa dau banii si sa astept chitanta de la ghiseul cu modelul. Iar daca voiam sa platesc si o taxa de urgenta, trebuia sa merg in audienta la Politie.
Desi imi place sa cred ca astazi, in pragul aderarii la UE, povestea mea e doar literatura, am spus-o totusi pentru toti cei care n-au apucat sa-si „elibereze pasaportul”, pentru cei care n-au inca ce pierde. La cite ghiduri se scriu in ziua de azi, ma gindesc ca unul in plus nu strica.