Altfel spus, business din belsug, dar pleasure nu prea – in afara doar de aceea, deloc neglijabila, ce-i drept, de a-ti revedea prieteni vechi cu care sa mai schimbi o vorba (fatalitate, tot din categoria cine/ce scrie/publica, unde si cind, cu diferenta substantiala ca nici unul dintre interlocutori nu face din asta obiectul unei tranzactii) sau, daca ai noroc si tocmai ti s-a anulat o intilnire, sa bei chiar si o bere: mica, scumpa si proasta, ca sa nu-ti deturneze cumva atentia de la „lucrurile cu adevarat importante” pentru care, nu-i asa, te afli acolo. Dar dimensiunea proiectiva si frugalitatea nu sint singurele lucruri care ii apropie pe participantii Tirgului de la Frankfurt de primii crestini: in ambele cazuri, este vorba despre o comunitate a carei uniune strinsa este cimentata cu ajutorul unor ritualuri specifice; in ambele cazuri, cei implicati renunta treptat la posesiunile lor pamintesti (in cazul de fata, pliante, oferte, cataloage, carti, contracte etc.), in scopul obtinerii unui beneficiu superior intr-un viitor a carui topografie poate fi aproximata, anticipata, uneori controlata discret, dar niciodata cunoscuta cu precizie (de aici expresia „fluctuatiile pietei”); si, in sfirsit, in ambele cazuri reusita presupune asumarea voluntara a unor incercari care solicita trupul, dar elibereaza spiritul (pelerinajul de la stand la stand si de la pavilion la pavilion nu este cea mai nesemnificativa dintre ele, tinind cont de faptul ca intregul complex expozitional ocupa o suprafata de citeva hectare).
Si, la categoria „diverse”, ar mai trebui amintit faptul ca Tirgul de Carte de la Frankfurt este o lume pe dos – sau poate asa mi se pare mie, judecind dupa faptul ca, spre deosebire de viata reala, aici toti cei care vor sa beneficieze de facilitati intr-un timp scurt si in conditii optime (mai pe romaneste, sa mearga la baie) ar face bine sa se indrepte catre Lumea a Treia (respectiv, catre pavilionul destinat editurilor din Tadjekistan, Insulele Feroe si altele asemenea, printre care, de ce sa nu recunoastem, se numara, previzibil, si Romania).
Mai mult: daca va imaginati ca, fiind vorba despre un tirg de carte, culoarele, bancutele, bordurile si treptele sint pline de oameni cufundati sau macar aruncind priviri fugare prin cite un tom, va asigur ca aceasta imagine idilica i-ar corespunde mai degraba gradinii Cismigiu intr-o zi cu soare.
Cu toate acestea, exista, in afara de aspectul pur comercial, inca un motiv pentru care se (re)vine la Frankfurt si la alte tirguri asemanatoare an dupa an: ele au, pina la urma, un obiect care, pentru cei implicati in producerea lui, a fost si ramine un objet amoureux, l’objet de desir.