Altfel, m-am auzit strigat in repetate rinduri de cite vreun cunoscut, fie invitat oficial, fie aflat in trecere – la fel ca in Bucuresti; m-am intilnit la mese, in aceeasi „curte“ a tirgului, cu numerosi alti cunoscuti din alte zone ale tarii – precum in Bucuresti; am fotografiat un drapel mare al Romaniei la intrarea in complexul expozitional – ceea ce as fi putut sa fac si la Bucuresti. S.a.m.d. Firesc, de altfel. Pentru ca la editia de anul asta a tirgului de carte maghiar invitatul de onoare a fost Romania.
Ar fi imposibil sa cuprind in spatiul pe care-l am la dispozitie, fie si prin simpla mentionare, toate evenimentele organizate in standul Romaniei sau in alte standuri, dar avindu-i ca invitati pe scriitorii romani. Asa ca o sa vorbesc mai mult despre atmosfera. Una care, trebuie s-o spun, face rizibile cliseele despre relatia romano-maghiara. A fost primul tirg international, dintre toate cele la care am participat, unde chiar am avut senzatia ca ideea de „oaspete“ isi gaseste pe deplin intelesul: adica o amabilitate deplina din partea maghiarilor, o organizare placuta, desteapta de cele mai multe ori, multa prietenie. Iar sprijinul pe care l-au dat evenimentelor romanesti, inclusiv prin faptul ca au fost sustinute, de multe ori, de importante personalitati culturale din Ungaria, a contribuit din plin la senzatia asta. Ungurii s-au straduit sa ne arate ca le-a facut placere sa ne aiba ca oaspeti – iar la sfirsit n-aveai cum sa te desparti de observatia asta.
„Brese“ pentru literatura romana
Ar trebui sa vin acum cu multe nume. O sa ma opresc insa doar la citeva, adica la ale unora dintre cei care au stat permanent linga invitatii si organizatorii romani, pe parcursul manifestarilor. Moderator al multor evenimente, domnul Jeno Farkas (m-)a surprins nu doar ca om, extrem de activ si jovial, ci si prin foarte buna conectare la literatura romana contemporana si nu numai. Impresionant, ca travaliu, dar si din punctul de vedere al cunostintelor de limba romana (pe care a invatat-o, din cite am inteles, nu cu foarte multi ani in urma, dupa o sedere de 6 luni in Romania), a fost translatorul celor mai multe dintre evenimente, domnul Lajos Nagy. Aproape nelipsita din standul romanesc a fost doamna Gabriella Koszta, in ciuda faptului ca editura pe care o conduce, Jelenkor, avea un stand propriu in tirg, unul la care se petreceau, de asemenea, multe evenimente. O mentiune speciala pentru doamna Eva Karadi, cea care, in calitatea de redactor-sef al revistei „Lettre Internationale“, editia maghiara, a realizat un numar dedicat literaturii romane contemporane. Si a fost foarte activa de-a lungul celor patru zile, organizind o serie de evenimente, nu numai la Budapesta, dar si la Pecs, cele mai multe vizind, de asemenea, literatura romana.
Sigur ca nu intotdeauna cind prezinti un eveniment reusit ai capacitatea sa gasesti tonul care sa te scoata din zona festivismului. Poate nu l-am gasit nici eu aici, dar pina la urma nu asta e important. Pentru literatura romana important e sa se mai gaseasca asemenea „brese“ pentru a ajunge in postura de invitata de onoare la un festival international de carte. Suna ciudat, dar adevarul asta e: pentru a se crea o asemenea situatie, nu e de ajuns sa astepti invitatia; intr-un fel sau altul trebuie s-o si provoci. Primul pas, bineinteles, e acela de a oferi calitate literara. Al doilea pas tine insa mai mult de implicarea institutiilor culturale romanesti, care au rolul de a fi constiente de aceasta calitate si de a-i constientiza si pe altii.