Citeva luni mai tirziu s-a auzit ca trece Tovarasul pe Bd. Drumul Taberei chiar pe linga blocul meu, asa ca m-am asezat pe marginea drumului si am asteptat, alaturi de alti oameni, trecerea coloanei. Dupa citeva ore a aparut. Nu ne-a pus nimeni sa strigam sau sa batem din palme, dar toata lumea s-a mobilizat, ca poate ne filmeaza. Masina a trecut usor, parca l-am si zarit putin pe Tovarasul. Apoi toata lumea a plecat acasa bombanind ca de ce nu s-a oprit si la noi sa-i spunem cit de rau o ducem. Nu o sa povestesc nici despre cum pregateam iarna ghetusul. Noi, cei mici, trebuia sa turnam in timpul zilei apa. Problema era un vecin care tocmai isi cumparase o Dacie Lastun si care presara in fiecare seara sare. Intr-o noapte baietii mari au cocotat Lastunul pe cazanele de gunoi, care la vremea aceea erau din beton si inalte de un metru si jumatate. Dimineata, cind am plecat la scoala, am vazut urmatoarele: Lastunul cocotat pe cazanele de gunoi, iar vecinul privindu-l fara reactie, cu bateria de la masina in mina.
Nu vreau sa va spun aceste intimplari ca sa nu par nostalgic. Dar mi-e dor de felul in care comunicau oamenii, de glumele cu Bula, de weekend-urile cu familia, de sapunul Palmolive care parfuma sifonierul si de noptile cind citeam pina dimineata. De fapt, terminam o carte in doua zile.