![](../images/numere/099/23_august.gif)
Presedintele UCMR, Octavian Lazar Cosma, a admis ca o parte dintre membrii breslei au fost colaboratori ai regimului comunist, in sensul in care au scris muzica de marire si slava atit pentru Gheorghe Gheorghiu-Dej, cit si pentru Nicolae Ceausescu. „UCMR recunoaste public ca membrii breslei au participat, prin compozitiile lor, la promovarea ideologiei socialiste. Regretam acest fapt, dar asa au fost imperativele vremii”, a declarat presedintele. Totusi, Octavian Lazar Cosma a admis ca cei in cauza nu erau obligati sa scrie pentru regim, dar au fost si cazuri cind au fost presati sau santajati sa faca acest lucru. „Au colaborat din propria vointa. Pe de alta parte, multi dintre compozitorii care au colaborat erau de mina a doua si au facut-o pentru bani sau pentru a fi promovati si a capata faima”, a precizat Cosma.
Acesta a adaugat ca toata literatura componistica acum incriminata a fost pastrata in arhivele UCMR, pe de o parte pentru ca, desi rusinoasa, reprezinta istoria breslei, pe de alta parte pentru ca trezeste inca interesul specialistilor din Occident, dar si al producatorilor de film romani. „Aceasta literatura, care este o mizerie, mai poate servi ca document. Strainii o folosesc pentru teze de doctorat sau pentru proiecte de cercetare.”
Cosma a tinut sa precizeze ca, din estimarile sale, doar 10% dintre muzicieni si-au pus sufletul in sprijinul regimului, iar in prezent 80% dintre acestia sint trecuti in nefiinta. „Desi regretam, nu dorim ostracizarea celor in cauza si nici nu ii dam afara din uniune. Totusi, cei mai multi au si alte creatii de valoare si nu merita sa fie uitati doar pentru citeva piese in serviciul comunismului”, a precizat liderul UCMR.
Horia Moculescu, prezent la conferinta de presa, a adaugat ca, de fapt, multi compozitori au slavit partidul din exces de zel. „Eu nu cred ca cineva isi poate pune talentul artistic in slujba unui partid din convingere. Nici acum, mie, de exemplu, nu imi vine sa scriu muzica despre PC sau PNL. A, poate pentru un tarif, da, dar nu din convingere”, a sustinut Moculescu. In sprijinul argumentului sau a povestit mai multe astfel de excese de zel. Astfel, la una dintre editiile Festivalului Mamaia, s-a prezentat o piesa care avea la rima perechea Balcescu-Vladimirescu. Dar, afirma compozitorul, cineva a modificat in ultimul moment si a iesit pe scena cu Balcescu-Ceausescu. „Piesa era slaba, asa ca a luat premiul doi. Evident ca a iesit scandal, s-a revoltat Paunescu, ca de ce nu a cistigat. Si pina la urma s-a desfiintat festivalul de la Mamaia.”
Compozitorul sustine insa ca pe unii colegi ii poate scuza pentru ca au cintat comunismul. „Unii au scris asa, ca sa poata exista muzica usoara. Nu au facut-o din convingere.” De altfel, Horia Moculescu nu crede ca doar compozitorii trebuie sa isi ceara scuze pentru ce au facut. „Nu cred ca noi ar fi trebuit sa fim primii. Uitati-va la Uniunea Scriitorilor.”
Citeva dintre cintecele care au slavit comunismul: „Steagul partidului”, de Matei Socol, „Am cravata mea, sint pioner”, de Ion Vasilescu, „Salutul cravatelor rosii”, de Hilda Jelea, „Multumim din inima partidului”, de Eli Roman, „Lenin e cu noi”, de Mauritiu Vespan, „Pentru voi, frati iubiti sovietici”, de Ovidiu Bardea, „Cincinalu’-n patru ani si jumatate”, de Harry Malineanu, „Republica, mareata vatra”, de Ion D. Chirescu, „Partidul”, de Vasile Popovici, „Un imn de pace spre viitor”, de Temistocle Popa. Printre cei care au scris cintece pentru comunisti au mai fost Marius Teicu si Cornel Fugaru.
Octavian Lazar Cosma a sustinut ca, de fapt, orice regim are nevoie de compozitori care sa-l slaveasca, dar ca nu intotdeauna acest lucru e blamabil. „George Enescu a pus imnul Romaniei, care atunci era imnul regal, la sfirsitul uneia dintre operele sale. Asta nu-l facea, insa colaborator, ci patriot. S-a scris despre tara si inainte de ’45. Nu e nici o noutate, in toate epocile compozitorii au facut si partituri pentru regimuri”, a precizat presedintele UCMR. Acesta a recunoscut insa ca in timpul comunismului aceste opere, acum incriminate, au facut parte din sistemul de educare/ indoctrinare a romanilor.
Trei editoriale despre „Lista lui Cosma”
„Ministrul Culturii, un ipocrit” – Ralu Filip, 16 octombrie, „Jurnalul National”
„CNSAS nu s-a grabit sa scotoceasca in gunoiul de sub presul Bisericii. Presedintii uniunilor de creatie nu s-au inrolat in oastea purificatoare a dlui Iorgulescu. Exasperat, a scos in fata citeva dintre fantomele care bintuie Uniunea Compozitorilor si Muzicologilor din Romania. Dupa o partitura prost compusa, acestea urmau sa-si faca hara-kiri in prezenta jurnalistilor. Actul lor ar fi confirmat acuzele dlui Iorgulescu si, in acelasi timp, ar fi legitimat epurarea «colaboratorilor». In realitate, spectacolul a fost jalnic.(…) Este corect ca un politician care a profitat de pe urma demnitatilor publice sa-si asume rolul de judecator moral? (…) Cel care mergea la Roma in timpul regimului pe care il injura abia acum nu este un reformator moral, ci un ipocrit. Ca foarte multi altii.”
„Geamparaua de partid” – Mircea Mihaies, 16 octombrie, „Evenimentul Zilei”
„Daca n-ar fi existat neasteptatele reactii de aparare a «victimelor» din partea unor jurnalisti foarte tineri, probabil ca n-as fi comentat decizia Uniunii Compozitorilor de a publica lista membrilor care, prin creatia lor, au diseminat ideologia comunista. (…) El (compozitorul – n.r.) nu poate fi exonerat – cum sugereaza o tinara si frumoasa jurnalista culturala. Cum sa-mi imaginez ca atunci cind punea nota linga nota, insailind avortoni sonori aducatori de galbeni, compozitorul credea ca da la iveala cintece de leagan ori romante? (…) Da-i artistului roman prilejul sa se prostitueze si-o va face cu o placere de a se scufunda in scabrosenia de neintilnit nici macar la marii pornografi ai epocilor decadente.”
„Nu trageti in pianist (si nici in compozitor!)” – Adrian Cioroianu, 16 octombrie, „Adevarul”
„Gestul conducerii Uniunii Compozitorilor, de vineri, 13 octombrie a.c. (de a face, in numele breslei, un fel de nostra culpa si de a-i indica pe unii dintre membrii sai care, de-a lungul timpului, au compus ode pentru uzul propagandei comuniste), a fost, in opinia mea, interesant, dar total inutil. Si chiar ma tem ca el poate fi mai curind daunator decit benefic acelei cauze careia, teoretic, i-a fost inchinat. (…) Nu fac decit sa repet un principiu in care cred si pe care l-am adus in discutie dupa ce a inceput sa se vorbeasca la noi, relativ recent, despre necesitatea verificarii «la dosare» a intelectualilor si creatorilor de arta. Verificare care, da, este bine-venita. Problema e: este prioritara? (…) Vreau doar sa spun ca demascarea lor devine simpla rafuiala intre intelectuali daca nu va fi precedata de verificarea, intii de toate, a celor ce anima politica de azi.”