Au discutat asadar, intr-un club underground din Bucuresti, despre volum oameni care de obicei asculta altceva decit Nick Cave citind din Bunny…. Nu, nu s-a intimplat live, Poliromul a venit la lansare cu inregistrarea si oamenii l-au ascultat pe Nick Cave lecturind egal, concentrat si grav, despre urmatoarele: “femei fericite si bine dotate, care isi plimba ciinii, cupluri care chiar copuleaza pe gazoanele insorite, gagici intinse pe plaja, sub norii cu forme erotice, (…), mame singure si delicioase, sini voiosi de papusi depilate si in bikini, fundurile pline de nisip ale femeilor venite de la plaja”.
Suna trashy, dar e doar captatio benevolentiae, undeva pe la inceputul cartii, care pina la sfirsit se transforma in cu totul si cu totul altceva. Despre transformarea lui Nick Cave din muzician in scriitor, despre Nick Cave si muzica lui totala, care, si ca scriitor debutant, i-a garantat un cec in alb, dar si despre extinderea domeniului luptei pentru literatura, dinspre muzica, au vorbit in seara lansarii Costi Rogozanu, Andrei Gheorghe, traducatorul Ciprian Siulea, Vasile Ernu si Bogdan-Alexandru Stanescu.
Aviz angajatilor iesiti la o bere
A inceput Costi Rogozanu. Citise cartea in *pdf, la birou, intre alti douazeci de oameni care faceau douazeci de alte lucruri cu viteza si presiunea specifice. Citise cartea intr-un birou corporatist, asadar marturisirea n-a fost una gratuita, date fiind citeva pasaje din romanul pe care tocmai il daduse gata. E in roman o scena in care Bunny tatal il invata pe Bunny Junior despre viata, sau, cum a zis Rogozanu, un fel de invataturile lui Neagoe catre fiul sau, Bunny Junior. Si atunci Bunny tatal, comis-voiajor de meserie, ii da fiului pilda copacului cu trunchi gros: oricit ai scutura de el, nu pica nimic. In schimb, la pomul pricajit, cit de putin tot te alegi cu ceva daca tragi de el. A urmat, firesc, decodarea pildei, aviz angajatilor iesiti la o bere, la sfirsit de saptamina: “copacul subtire e fraierul sarac” de care trag toti: guvernul si taxele, “nenorocitul de proprietar, consiliul local”, in fine, lista e deschisa.
Nu doar de glumele si bancurile lui Bunny s-au agatat invitatii in seara lansarii. Tot Costi Rogozanu a amintit ca oamenii din muzica au inceput prin a confisca practic poezia, pe care o fac mai bine decit poetii declarati. Daca se intind si spre roman – dovada tocmai se lansa – chiar avem la ce sa ne gindim serios. Ca Moartea lui Bunny Munro nu e un moft de vedeta cu impresii de literat au spus-o si Rogozanu, si traducatorul, Ciprian Siulea: Nick Cave a ars etapa gafelor de incepator si, in scris, isi vede de treaba ca orice alt scriitor care stie meserie. Andrei Gheorghe va citi romanul. Nu apucase s-o faca, dar nici nu avea de gind sa discute despre carte, ci despre artistul pe care, la un moment dat, a vrut sa-l aduca in Romania. Venea doar impreuna cu trupa Ein stutz und die Neubau, iar onorariul nu era neglijabil (aici Gheorghe s-a expus unor bancuri pe seama propriului onorariu si a plusat in stilul cunoscut!). Nick Cave e intre cei putini alesi, cel putin pentru Andrei Gheorghe (You rock, Nick!), si va veni in Romania pina la urma. Bogdan-Alexandru Stanescu a dat vestea: vine la anul, dar nu sa cinte, ci sa citeasca.
Pina atunci, romanul lui chiar ramine de citit, fara rezerve, chiar daca pentru unii faptul ca acum o luna s-a lansat in peste 31 de tari poate suna suspect. Sub pojghita plastifiata a dezabuzarii si a kitsch-ului manevrat cu cinism, se asaza apele unei sensibilitati care are obisnuinta statului pe ginduri si pentru care valorile sinelui exista, tocmai pentru ca riscul pierderii lor bintuie fiecare paragraf.