Le Clezio a scris de toate, romane, nuvele, povestiri, eseuri etc., dar cunoaste succesul in ‘63 cu Procesul verbal, nu de putine ori asociat cu Strainul lui Camus. Cele doua carti sint legate de un puternic sentiment de revolta, o revolta orientata fie impotriva imperialismului colonial, fie impotriva razboiului, fie asupra formelor moderne de exploatare a omului. Primele sale texte tradeaza o relatie foarte apropiata nu numai cu existentialistii, cit si cu formalistii francezi. Cu timpul, cartile lui Le Clezio sint din ce in ce mai personale, cu insertii ale unor jurnale de calatorie. Stilul este mai mult unul autobiografic. Publica roman dupa roman si in 2008 primeste rivnitul Nobel, pentru scrierile sale poetice si senzuale, pentru felul in care a reusit sa surprinda umanul in cele mai diverse situatii. Descrierea din “Lire”, “plus grand ecrivain francophone vivant”, va fi preluata si de alte reviste literare din Europa.
Traim intr-o lume zbuciumata, plina de idei si de imagini, spune la un moment Le Clezio, iar rolul literaturii este tocmai acela de a descrie acest haos: al ideilor si al imaginilor. Dar textele sale nu transmit doar idei, ci mai ales un mod de a fi, de a gindi, de a crede in propriul destin. Pentru Le Clezio literatura nu mai poate salva lumea, asa cum credeau idealistii rusi. Literatura contemporana este una a disperarii si a fugii, este de parere scriitorul francez. Ne-o demonstreaza unul dintre romanele sale, publicat pentru prima oara in ‘69 la Gallimard si tradus la Polirom de Rita Chirian.
Un roman de aventuri ar spune unii, sau un roman experimental. O fuga continua de fapt. A unui singur personaj: “Cel care merge sub lumina constanta a soarelui… Cel care locuieste intr-o cetate de un alb invincibil. Cel care vede, intelege, gindeste lumina… Hogan… “. Toata actiunea se petrece in contextul unei lumi rutinate, obosite, plictisite, unde nimic nu mai este cu putinta si unde totul e dat uitarii. Doar o uriasa foaie alba care se intinde peste tot si un pix “in care sta romanul”. Si ce este romanul daca nu un “trup de hirtie, piele de hirtie, carne fibroasa vopsita cu coloranti sintetici. Ea e cea care trebuie regasita intr-o zi, printre toate celelalte, care trebuie luata cu sine si purtata de-a lungul drumurilor ce duc, nedefinit, de la minciuna spre adevar”.
O carte de tinerete, dar in care se simte forta literara a lui J.M.G. Le Clezio. Calatoria lui Hogan se aseamana cu cea a lui Ferdinand Bardamu, cu deosebirea ca cel din urma isi cunoaste tinta, chiar daca nu o poate atinge. O noapte fara sfirsit pentru Bardamu. O fuga fara destinatie pentru Hogan: “Era amuzant, dar in acelasi timp si infricosator, fiindca nu se intrevedea nici un sfirsit posibil pentru toate acestea”, spune Hogan.
O calatorie dintre cele mai fantastice
Cartea fugilor se caracterizeaza printr-o perceptie senzitiva a lumii: este mult zgomot in acest roman, cu lumini si culori puternice. Peste tot numai semne, mesaje secrete, gata de a fi descifrate: “Un autocar de otel claxona strident si parea o dira lata de lumina ce inainta ca o falie. O femeie tipa… Un ciine latra… un aparat electric isi zbiera muzica barbara”. Pentru toate acestea Hogan nu este decit un observator mut, care priveste, asculta, fara sa se miste, simte cu nesat spectacolul din jurul sau. In inceputul romanului sintem invitati sa luam parte si noi la acest “spectacol al realitatii”. De fapt, pornim intr-o calatorie dintre cele mai fantastice.
Un mesaj simplu: viata este o fuga. Dar Le Clezio stie sa faca din el literatura: “Intr-o zi, fara s-o stie, s-au nascut, iar din ziua aceea n-au incetat sa fuga. Daca i-am urma in hazardul drumurilor lor sau daca i-am pindi pe gaura cheii, i-am vedea traind”. Dar la ce bun fuga aceasta? Pentru a descoperi alte locuri? Pentru a te cunoaste mai bine pe tine insuti? Nu. Pentru a alunga “ceea ce este de nesuportat in pozitie verticala: ura mortii”.
Vorbim de Arta Fugii in muzica de la J.S. Bach, iar in literatura de la J.M.G. Le Clezio. Ambii folosesc magistral contrapunctul.
J.M.G. Le Clezio, Cartea fugilor, traducere din limba franceza si note de Rita Chirian, colectia “Biblioteca Polirom. Proza XX”, Editura Polirom, 2009, 36.95 lei