Marina este ultima carte pentru adolescenti a lui Zafon si “cel mai personal” dintre romanele sale, asa cum spune scriitorul. Cartea a fost scrisa la Los Angeles in doi ani si povesteste intimplarile prin care trece tinarul Oscar Drai, alaturi de frumoasa Marina.
Debutul romanului aminteste de Proust si de ratacirile sale in lumi pierdute. Primul plonjon in trecut: Barcelona, 1970: orasul “era un miraj de bulevarde si stradute pe care puteai sa te intorci cu treizeci sau patruzeci de ani in trecut, doar trecind pragul unei case cu portareasa ori al unei cafenele. Timpul si memoria, istoria si fictiunea se topeau in acel oras fermecator ca acuarelele in ploaie”. Putem compara acest paragraf de inceput, pentru a observa mai bine valentele proustiene ale cartii, cu urmatorul fragment din Swan: “uitind de plimbarea inceputa sau de cumparatura pe care trebuie sa o fac, ramin acolo, in fata clopotnitei, ore intregi, nemiscat, incercind sa-mi amintesc, simtind in adincurile mele tinuturi din nou cucerite impotriva uitarii, care se usuca si se reconstruiesc”.
Timpul si memoria se numara printre temele importante abordate de Zafon. In romanul Marina exista mai multe metafore, foarte reusite, ale timpului. Una dintre ele este cea a ornicului de aur spart, pe care il gaseste Oscar Drai in casa lui German. Ceasul are acele impietrite la ora sase si douazeci si trei. Oscar afla mai tirziu ca ornicul zace spart de cincisprezece ani. O alta metafora a timpului se dovedeste a fi cimitirul din Sarria – ca orice cimitir de altfel –, unul dintre cele mai ascunse locuri din Barcelona: “Aici sint amintirile a sute de persoane, vietile, sentimentele, absentele si visurile lor neimplinite, dezamagirile, inselaciunile si iubirile neimpartasite, care le-au otravit vietile. Toate s-au strins aici, pentru vecie”.
Numeroase incursiuni in timp
Romanul e plasat intr-un peisaj gotic. Peste tot numai mistere, peste tot numai umbre, tenebre, fantome, sunete stranii si un miros ametitor de putreziciune. Si cind goticul se amesteca cu fantasticul ne trezim in mijlocul unui bal mascat ai carui protagonisti sint papusi enorme, in marime la scara reala, alcatuite din lemn, metal si ceramica, imbracate in straie luxoase, atirnind de mii de cabluri si puse in miscare de o masinarie invizibila. Este un spectacol grotesc, caci papusile sint neterminate: unora le lipseste o mina, altora un picior.
Arles, 1903. Al doilea plonjon in timp. Oscar si Marina descopera un album cu fotografii vechi, un “catalog al infernului” in care sint infatisate persoane cu handicat, “monstruozitati fizice”, “suflete inocente intemnitate in trupuri cu deformari oribile” si “creaturi de cosmar”.
Iulie 1938. Al treilea plonjon in timp. S.a.m.d.
Romanul este alcatuit din numeroase incursiuni in timp, care au un singur scop, asumat pina la capat de Zafon, acela de a cuceri si de a reconstrui lumi pierdute.
Carlos Ruiz Zafon, Marina, colectia “Biblioteca Polirom.
Proza XXI”, Editura Polirom, 2010, 29.50 lei