Primul avantaj
Din punctul acesta de vedere, am dobindit cu siguranta niste avantaje de care nu ma bucuram inainte. Primul este ca pot sa citesc oriunde, oricind. Citisem carti in formate electronic si pina la acea data, indeosebi pdf-uri, dar pentru asta trebuia sa am un computer la indemina, desktop sau laptop, si sincer, experienta nu era intotdeauna foarte placuta. Un monitor, chiar un LED de ultima generatie, poate sa-ti oboseasca ochii de la un moment dat, ca sa nu mai vorbim ca internetul are talentul sa te distraga de la citit. Un laptop, sau chiar un notebook, oricit de mic ar fi, poate deveni incomod daca trebuie sa-l tii prea mult pe genunchi (piept sau burta), asta daca ai loc ca sa-l tii. In fine, un telefon mobil (da, am citit fragmente din carti si pe telefonul mobil), oricit de smartphone ar fi el, te forteaza sa te zgiiesti la un ecran insuficient pe care literele tind sa se transforme-n hieroglife.
E-reader-ul, pe de alta parte, schimba uluitor felul in care interactionezi cu cartea electronica, oferindu-ti practic acelasi confort de care te bucuri cind citesti o carte facuta din hirtie. Ecranul mat si cerneala electronica de cea mai buna calitate iti dau senzatia ca te gasesti in fata unei carti „adevarate“, unele e-reader-uri imitind, daca vrei, pina si sunetul scos la datul unei pagini. Dimensiunile sint si ele gindite sa reproduca formatul unei carti, in schimb greutatea, insignifianta, ramine aceeasi, indiferent ca citesti Pastorala americana sau Indignare. In felul acesta am citit in cele mai variate locuri, transformind neobisnuitul in firesc: aeroport, avion, la volan (nu in timp ce conduc), la soare, ori de cite ori ma aflu intre doua ore sau pur si simplu trebuie sa astept ceva/pe cineva. Invelit intr-o husa neagra, de piele, device-ul doldora de carti ar putea trece usor drept o agenda. Nu ca m-as feri sa se vada ca citesc. Doamne fereste. Desi la noi, inconjurat de tractoristi si oameni de afaceri, ambii fie dispretuitori, fie indiferenti fata de ideea de carte, si indeosebi de carte de fictiune, sa citesti nu prea e cool. Dar asta e o alta discutie.
Al doilea avantaj
Cam atit despre oriunde si oricind. Al doilea mare avantaj al Kindle-ului (si al oricarui alt device similar) este ca pot sa citesc oricit. Memoria cu care este prevazut un e-reader (din ce in ce mai mare pe masura trecerii timpului) este suficienta ca sa adaposteasca, daca nu Biblioteca Congresului american, atunci cel putin patru pereti ai unei camere cu suficienti metri patrati. Pleci pentru o luna undeva, iti poti face cite provizii de lectura doresti, sau, daca astepti cu nerabdare o aparitie, in ziua lansarii o poti avea, doar in citeva secunde, descarcata frumos de pe web, direct pe aparatul tau. Iar daca esti genul caruia sa-i placa sa asculte si-o muzica in timp ce citeste (eu nu sint), poti sa apelezi cu incredere la player-ul cu care majoritatea reader-elor sint prevazute. Iar daca chiar nu poti si nu poti fara internet (eu nu pot), masinaria te lasa sa „te duci online“, unde odata ajuns, poti naviga pe apele cind tulburi, cind calme ale oceanului virtual. Cine a inventat e-reader-elor, s-a gindit la toate. Poate nu de la inceput, dar cu fiecare generatie care aparea pe piata. Ultimul Kindle a capatat ecran tactil, iar Nook-ul de la rivalul Barnes & Noble este chiar color. Bun.
Dar sint toate acestea suficiente ca sa vedem o crestere a interesului oamenilor pentru carte? Cu alte cuvinte, se va citi mai mult pe astfel de suporturi? Teoretic asa ar trebui. Cartile electronice sint mai ieftine, interactivitatea cu cartea mult mai mare. Poti sublinia, face notite, cauta cuvinte in dictionar, totul fara sa te misti din pozitia in care te-ai asezat confortabil. Ce-i drept, nu poti lua un autograf autorului, sau mai bine zis nu inca. Margaret Atwood a inventat deja autograful digital care iti scrie in timp real dedicatia pe carte, fara ca autoarea sa fie de fata. Sint convins ca nu va mai dura mult si vom avea si dedicatia electronica, „scrisa“ pe eBook-ul pe care-l vei fi descarcat online. Si totusi, daca n-ai deprinderea cititului pe foaia de hirtie, mi-e greu sa cred ca vei deveni un devorator de carti virtuale.
Nu demult, Philip Roth spunea ca in viitor foarte putini oameni vor mai fi in stare sa citeasca. Actul lecturii necesita CONCENTRARE, calitate care dupa parerea lui Roth (si a mea, observindu-mi studentii la clasa) incepe sa lipseasca din ce in ce mai mult din inzestrarea mintilor tinere. Kindle-ul, Nook-ul si celelalte „cititoare electronice“ iti pot oferi toate conditiile de care ai nevoie, dar nu si acea nerabdare, acea dorinta de a face trecerea spre lumea paralela a fictiunii unde orice e posibil si niciodata banal. Altfel spus, ce trebuie cu adevarat sa ne ingrijoreze nu este daca suportul clasic, cartea de hirtie, va supravietui concurentei celei electronice, din ce in ce mai puternice in Occident, ci daca peste zece, douazeci de ani, cei ce vor citi (ca si cei ce vor scrie) nu cumva vor deveni o casta aparte de oameni, oameni vechi, demodati, care n-au reusit sa se adapteze progresului societatii multilateral dezvoltate.