Scriitorul peruan Alfredo Bryce Echenique, licentiat (la Paris) in literatura franceza si reprezentant al noului roman latino-american, este exhaustiv si insistent. Insistent asupra detaliului: parfumuri impregnate pe clapele pianului, cazi ce par din portelan si azur, ritualuri ale taierii florilor din gradina ori ale jocului de golf, gesturile, ticurile, unduirile personajelor. Exhaustiv: in peste 600 de pagini, deruleaza cu harul unui povestitor aluziv – dar fara „iesiri” moralizatoare – zece ani din viata unui baiat bogat, inconjurindu-l cu… vietile celorlalti. Asadar, demersul reprezinta deopotriva o conturare gingasa a personajului principal, copilul Julius, nevoit sa-si asume maturizarea timpurie, propria dezorientare si lipsa afectiunii parintesti, si a personajului „colectiv”, familia superficiala, ahtiata dupa lux. Naratiunea se desfasoara pe mai multe planuri, surprinzind instantanee ale sufletelor, atitudinilor, lumilor diferite.
Portretul unei lumi corupte, cu responsabili si victime colaterale
Cele trei „ipostaze”, palatul (viata din interiorul sau si permanenta scindare intre stapini si servitori), socialul (petrecerile bogatasilor, scolile speciale, biserica, partidele de golf, iesirile ca intre baieti, chiar America, privita ca tara a obiceiurilor moderne si a prosperitatii in afaceri) si spiritul (demnitatea servitorilor care isi recunosc conditia, dar nu accepta umilinta, zbuciumul plapindului Julius care nu pricepe diferenta sarac-bogat, megalomania unui tata vitreg, cochetaria inepuizabila a mamei) alcatuiesc portretul unei lumi corupte, cu responsabili si victime colaterale.
Per ansamblu, romanul exploateaza tema oligarhiei – ce a marcat biografia autorului insusi –, din istorisiri desprinzindu-se contrastele societatii, nedreapta diferenta intre cei cu foarte multi bani (familia lui Julius) si cei care ii slujesc (metisii si negrii). O lume pentru Julius pune in scena, cu subtilitate, freamatul unei societati inegale si injuste, iar personajul de legatura, Julius, nu e doar un mijloc pentru a evidentia framintarile, ci devine ingrijorarea autorului in legatura cu viitorul propriei tari. Citeva secvente urmaresc obsesiv parcursul povestii si marcheaza reactiile lipsite de sentiment ale familiei si excesele inexplicabile lui Julius: moartea apropiatilor (tatal si sora sa), plecarile servitorilor (ambele doici – pe care copilul le iubea – vor fi alungate de la palat din cauza unor greseli administrative), tabieturile (mama care bea cafea la ora 11 pentru ca a citit intr-o revista pariziana ca asa poate fi alungata moleseala de dimineata ori care nu poate iesi din casa pentru ca a gresit parfumul), plimbarile si vizitele interminabile ale familiei si indepartarea treptata a lui Julius (la serbarea de sfirsit de an nu reuseste sa cinte la pian fiindca nu-l mai recunoaste). Va vor placea frazele generoase, precizia autorului si subtilitatea cu care descrie aceste excese, in slow motion, pe citeva sute de pagini. Dar cel mai mult sensibilitatea, dublata de nostalgia si ironia care razbat dinspre gesturile, inca atit de copilaresti, ale lui Julius.
„Susan, asemenea vinului de Jerez, e imbujorata la fata si insufletita si vorbeste despre toreadori alintindu-i cu diminutive, le spune pe numele mic cu o vibratie de duiosie in glas si ei se string roata in jurul ei cind ajung la han, dupa corida, cind au biruit teama si merita pe deplin sa-i auda glasul si cuvintele de lauda si o sorb din ochi cersindu-i un darling si ea le imparte acest cuvint magic si ei se simt deodata mai andaluzi si mai tigani decit sint (…)”
Alfredo Bryce Echenique, O lume pentru Julius, traducere din limba spaniola si note de Andrei Ionescu, Editura Polirom, 2006