Putini si-au vazut contributiile adunate in volum inainte de 1989. Scrisele lor, spusele lor la radio sau TVR, au avut insa importanta (subestimata azi) in acei ani, cind fiecare crapatura in Zid insemna o sursa de supravietuire. Si daca emotia inerenta prezentei pe-o scena m-a facut sa uit ceea ce intentionam sa spun, scriu aici, sa ramina scris, ca ma simt onorat a le fi fost ucenic!
Obisnuit oarecum cu editarea, totusi e musai sa marturisesc, mai abitir ca la spovedanie, ca m-a lasat fara comentariu increderea lui Daniel-Silvian Petre in posibilitatea stringerii intre coperte a povestioarelor mele rockaite. Cinstit sa fiu, n-am crezut in ceea ce parea o himera, stiind cite ceva despre mecanismele si costul tiparirii unei carti. Dar nu stiam prea multe despre Daniel-Silvian Petre si nu-i cunosteam obstinatia cu care isi urmareste propriile himere! Ca este un rocker pur-singe, poet din spita damnatilor (“Ma agat disperat/cu literele astea tocite/de peretii abrupti ai paginilor” scrie el in recenta carte de poeme Peace off, lansata la Bookfest), ca a cintat in Survolaj si Chin, iar acum inseamna jumatate din Acoustica – Monsters of folk, astea sint cunoscute. Vointa de-a edita carti a demonstrat-o stringind versurile lui Nicu Vladimir in placheta Lucratorul ostenit. Acum “recidiveaza” cu volumul de proza In miinile tale, scris de Flori Balanescu (si recomandat de Ovidiu Nimigean).
Cele trei titluri s-au bucurat de-o “lansare cu cintec” la Bookfest, simbata, 2 iunie, pe scena pavilionului francez, putin dupa ce zona fusese eliberata de credinciosii humanitasieni, martorii lui Lipapleca, vorba unui rocker cu gura spurcata, lipsit de mila. Cintecul a fost asigurat de Acoustica – Emil Kindlein, chitara, Daniel-Silvian Petre, voce si muzicuta. Invitati – George Baicea, chitara electrica, voce, si Alex Davidescu, bas. Doua formule de consistenta egala, doua recitaluri de factura apropiata, ilustrind mostenirea muzicii, de-acum clasica, numita intr-un cuvint blues-rock. Antrenul iscat de artisti pe scena (rasplatiti cu cafele de la pavilionul turcesc din vecinatate) poate fi semn ca un concert mai amplu al celor patru nu va trece neobservat in sirul “evenimentelor” ce vin parca sa condimenteze un an electoral tumultuos. Zic asta pentru ca am observat reactia celor prezenti, scriitori, oameni de presa, actori, politicieni, si era una de buna dispozitie.
Rockin’ by myself a beneficiat de prezentarea romancierului Radu Aldulescu, autodeclarat, in spirit de fronda tipic rockeristica, fan al manelelor. Despre In miinile tale, si mai cu seama despre autoare, a vorbit poetul Nicolae Coande, binecunoscut pentru percutantele sale analize culturale. Peace off a profitat doar de prezentarea… poetului insusi, care nu si-a pus chiar toate versurile pe muzica, asa cum au facut-o destui cantautori.
Daca organizatorii ar fi stiut ca actrita Dana Tapalaga vine sa vada show-ul, probabil ca ne mindeam azi cu privilegiul unui recital poetic tulburator. Dar ea, cu modestia staretei din filmul proaspat premiat la Cannes, a tinut sa treaca neobservata, pentru ca a vrut, firesc, sa-si sustina prietena, pe Flori Balanescu.