A refuzat orice interviu pe durata celor 18 luni de productie, dar a acceptat o singura intilnire, de final, cu citiva jurnalisti. Si da, a spus despre presedintele Romaniei ca este „un adevarat personaj, vroia sa iesim in oras sa dansam”. N-a precizat insa in ce film l-ar vedea.
- „De obicei, cind strainii merg sa faca film in alta tara, isi aduc oamenii lor. Noi am lucrat cu cei de aici. A fost o placere sa lucrez cu tinarul director de imagine Mihai Malaimare Jr. Filmul va fi gata intr-o luna, dar cei care l-au vazut au spus ca imaginea e unul din punctele lui forte. Sint sigur ca Mihai va fi foarte cunoscut. Mi-a mai facut placere sa lucrez cu scenograful Calin Papura, cu creatoarea de costume Gloria Papura – ca sa-i numesc numai pe citiva. Am facut si postproductia aici, montajul il face Corina Stavila, si chiar si muzica am inregistrat-o aici, impreuna cu Orchestra Metropolitana din Bucuresti.”
- „Toata stima pentru tinerii actori romani care nu sint doar talentati si harnici, ci si frumosi. Cred ca sistemul educational este foarte bun, sint foarte deschisi si poti discuta si filosofie ori literatura cu ei. Romania are un tineret foarte vital, indragostit de cinema. Trebuie sa faceti tot ce se poate pentru a-i ajuta pe acesti tineri sa faca filme, sa iasa cu ele in strainatate, si nu numai ca va veti mindri cu ei, dar vor aduce si beneficii economice.”
- „Fiica mea a venit in Romania pentru doua zile si mi-a aratat Marie-Antoinette. Cred ca e cel mai neobisnuit film al anului. Sofia e foarte dura, nu-i plac filmele care s-au mai facut deja. Filmul ei e un punct de vedere foarte personal si pentru mine e cinema adevarat. E foarte subtil, diferit de toate filmele istorice. Totul e inauntrul lui, dar nu neaparat sub forma dialogului. Sper ca romanii il vor privi ca pe opera de arta pentru ca numai asa l-ar fi putut face Sofia.”
- „Cind eram tinar imi doream sa fac filme personale, ca filmele italiene sau franceze din anii ’50, dar viata mi s-a schimbat cind succesul enorm al Nasului m-a transformat in ochii celorlalti intr-un fel de regizor hollywoodian. (N-am vrut niciodata sa fac o serie Nasul, ca seriile Omul-paianjen sau Batman.) Afacerea cu vinul, inceputa acum 30 de ani, a fost si a ramas un hobby, dar ea si succesul companiei Zoetrope mi-au dat ocazia sa incerc sa fiu ca in tinerete si sa fac lucrurile pe care n-am apucat sa le fac.”
- „N-as ezita sa mai fac un film in Romania, daca o sa gasesc un subiect. Poate o sa ecranizez alta nuvela a lui Eliade, Pe strada Mintuleasa.”
- „Scriu acum un scenariu bazat pe propria-mi viata. Daca o sa fac acest film, nimeni din familia mea n-o sa-mi mai vorbeasca.”
- „Cind aveam 16-17 ani, tata m-a trimis la scoala militara, unde m-am simtit groaznic si de unde am fugit. Mi-am vindut uniforma, dar, fiindu-mi teama de tata, nu m-am intors acasa decit atunci cind era plecat. Dupa ce i-am povestit ce-am facut, fratele meu mi-a dat sa citesc De veghe in lanul de secara de Salinger. La 19 ani, i-am scris lui Salinger, i-am povestit patania, i-am spus ca vreau sa ma fac regizor si ca il rog sa-mi dea voie sa fac un film dupa cartea lui. Nu mi-a raspuns, dar nici n-a vindut drepturile. Da, as face filmul.”
- „Cinematograful e rupt in doua: pe de-o parte, e industria globala a divertismentului, iar pe de alta parte, aceste creatii venite din tari unde filmul nu avea traditie – Iranul, Mexicul, Coreea, Romania, Bulgaria. Deci cinematograful comercial – numit gresit hollywoodian, pentru ca se practica oriunde e rost de bani – si cinematograful american. Problema e cea a finantarii si distributiei, pentru ca ele sint controlate de industrie. De aceea am facut oficialilor romani rugamintea sa nu-i puna la plata pe tinerii cineasti si studenti romani care vor sa filmeze pe strazile din Bucuresti. Ei chiar iubesc filmul. Nici nu maninca destul – doar pizza in fiecare seara – si lucreaza in frig.”