Batalia despre care vorbeam a devenit evidenta atit in librarii, cit si in spatiile publice consacrate reclamelor la detergenti. Poti vedea reclame dedicate cartilor in metrouri, veceuri de club etc. Sa fie un semn ca atit editurile, cit si publicul au inceput sa perceapa cartea ca pe un produs perfect marketizabil si aducator de profit? In domeniul poeziei, unde as vrea sa insist un pic, lucrurile n-au fluctuat prea mult fata de anul trecut: in continuare, exista doua edituri care fac eforturi considerabile pentru a o promova: Vinea si Cartea Romaneasca.
Pornind de la antologia Marius Ianus, trecind prin diverse debuturi prezentate de prima editura si ajungind la concursul cu acelasi scop de la Cartea Romaneasca, eforturile au fost constante. Interesanta a fost aparitia a doua volume de poezie, lansate in acelasi timp, la Cartea Romaneasca: Dictionar de vise, al lui Vasile Leac, si Klein spuse Klein, al lui Mihai Ignat. Aparitii interesante, lasind altei discutii valoarea intrinseca acestor carti, prin prisma faptului ca volumul lui Leac inseamna abordarea unui tip diferit de poezie fata de ceea ce practica el, adica un debut simbolic, iar cel al lui Mihai Ignat ar fi prohodul lui Klein, despartirea de poezie. Una peste alta, n-am avut un an zguduitor din acest punct de vedere. Mai relevant mi s-a parut anul editorial din punctul de vedere al prozei: Ion Manolescu, Razvan Radulescu, Cezar Paul-Badescu au dat trei romane despre care cred ca se va vorbi mult timp de acum: interesant mi se pare faptul ca cele trei demersuri romanesti sint total diferite, atit ca tip de discurs, cit si ca weltanschauung… De asemenea, romanul lui Petru Cimpoesu a constituit o mica „lovitura”: un autor care nu vrea, in ruptul capului, sa renunte la joc. O alta miscare ce face din 2006 un an demn de retinut este debutul asteptat a doi cronicari literari: Costi Rogozanu si Luminita Marcu. E un semnal serios pentru cei din linia a doua de virsta ca ni se apropie sorocul…