Ioan Stoleru
Patruzeci de oameni s-au asezat cuminti pe scaunele librariei si i-au ascultat pe cei patru invitati cum au descusut Lunetistul, ultimul roman al scriitorului bistritean, aparut in colectia „Ego. Proza“ a Editurii Polirom. A doua zi, autorul a mai participat la doua intilniri cu elevii Colegiului National de Arta „Octav Bancila“ si cu studentii Universitatii „Alexandru Ioan Cuza“ din Iasi.
Claudia Fitcoschi, director de promovare si relatii cu presa la Polirom, a explicat conceptul lecturii-lansare de miercuri seara: „Am avut in vedere mai multe perspective asupra acestei carti, cea a scriitorului Emil Brumaru, caruia ii plac si poezia si proza lui Marin Malaicu-Hondrari, dar si cea a librarului, pentru ca vrem sa promovam comunitatea acestora, considerind ca este foarte important ca in circuitul cartii sa fie introdusi si librarii; ei recomanda cartile si nu sint niste simpli vinzatori“. De asemenea, s-a tinut cont si perspectiva cititorului obisnuit, „dar un cititor rafinat“, pentru ca publicul sa poata cunoaste cartea si printr-un filtru mai apropiat lui, si nu neaparat al unui critic literar.
Astfel, invitatul-surpriza anuntat, despre care nici autorul nu stia cine va fi, Gentilia Zenovei, s-a asezat intre Marin Malaicu-Hondrari si Emil Brumaru si a deschis discutia despre Lunetistul, vorbind despre personajele cartii. Fata a spus ca acestea evolueaza pe parcursul operei ca niste halouri, ca niste spectre. „Niste personaje pe care putem sa le ghicim; am impresia ca la un moment dat toata intriga acestei carti e dublata de o cautare permanenta a echilibrului personajelor si trecerea de la o amintire la alta a personajului prinicipal“, a spus Gentilia. Despre acesta a mai spus ca este un barbat care isi cultiva libertatea si care nu se ataseaza de nimic.
Emil Brumaru: „Marin Malaicu-Hondrari este un scriitor pe mina caruia merita sa te lasi“
Madalina Dutca le-a impartasit cititorilor faptul ca lectura librarului, care este un fel de cercetator in prezenta creatorului, este una care se bazeaza mai putin pe trairi si mai mult pe tehnica, iar aceasta se termina cu senzatii, emotii, trairi, concluzii „si cam de fiecare data cu notite“. „E o literatura vie, e o literatura care transmite foarte multe elemente autohtone, dar si prezente exotice“, a caracterizat librarul opera lui Marin Malaicu-Hondrari. Madalina Dutca a vorbit si despre jocul de perspective narative din carte si faptul ca „la un moment dat ai senzatia ca de fapt tu esti vizat de lunetist, de personajul creat“. Intrebata de Claudia Fitcoschi cum ar recomanda cartea din punctul de vedere al librarului, Madalina Dutca a spus ca Lunetistul merita citit datorita alternantei perspectivelor, dar si pentru multele trimiteri. Lucru care s-a dovedit, pentru ca cineva din public a recunoscut ca, citind-o, isi facea liste de lecturi pentru toate referirile din carte. „Merita ca macar o data la citiva ani sa citesti o carte in care nu esti tu ca cititor cel care priveste in lumea cuiva, ci tu esti cel privit“, a concluzionat librarul.
Scriitorul Emil Brumaru a recunoscut ca a pindit cartea vreme de citeva zile, „sa vad ce se intimpla“. Apoi a spus ca vrea sa vorbeasca mai mult despre prietenia dintre el si Marin Malaicu-Hondrari, pentru ca „la prima lectura nu pot sa-mi dau seama prea bine despre ce e vorba, urmaresc mai mult tehnica pentru ca vreau sa invat“. Si a tinut sa faca mai mult elogiul omului, „pentru ca el o sa mai scrie carti“. Poetul iesean a spus ca Marin Malaicu-Hondrari este un prozator mare, „au mai spus-o si altii importanti, care nu vorbesc in vint“, si a argumentat spunind ca fiecare cititor trebuie sa aiba o baza, o temelie, un loc de decolare sigur, „iar el este o pista buna; cind citesti proza lui ai siguranta ca nu te duci intr-un loc gresit, ca nu iti pierzi timpul citind. Este un scriitor pe mina caruia merita sa te lasi“. Acesta a mai spus insa si ca trebuie sa te pliezi pe universul lui Hondrari, pe forma lui de a scrie, pentru a-l intelege pe deplin si a-l placea.
„Scriitorii sint profesionisti, lunetisti“, a mai zis Emil Brumaru, minati de nevoia de a scrie pentru a-si indeplini datoria. „Cind esti CFR-ist si trebuie sa dai drumul la tren, dai drumul la tren; nu dai pe rosu, dai pe verde.“ Acesta i-a mai spus autorului si ca a avut curaj sa vina la Iasi cu ultima sa carte imediat dupa Festivalul International de Literatura si Traducere, iar Hondrari i-a replicat prin vorba lui Goethe: „Intotdeauna alatura-te grupului cel mai putin numeros”.
Autorul a citit si un scurt fragment din cartea sa, „sa vedeti cam cum suna“, dupa care a raspuns la citeva intrebari din partea publicului, dar si a celorlalti invitati. Pentru ca face si traduceri, a fost intrebat cum se impaca scriitorul cu traducatorul, Marin Malaicu-Hondrari recunoscind ca traduce din motive financiare, dar acest lucru il ajuta foarte mult. „Cu atit mai mult invat traducind si am avut noroc ca mi s-a dat sa citesc si sa traduc carti foarte bune“, a spus acesta. Un alt secret pe care l-a dezvaluit si care-l ajuta sa scrie este libertatea totala pe care si-a asumat-o la 20 de ani, cind a luat decizia drastica de a nu avea copii, casa, „nu am nimic al meu“, lucru care ne-a amintit chiar de lunetistul cartii sale.