Oana Boca: „An de an, din septembrie pina in noiembrie, eu trec prin faza «viespea»“
Cel mai tensionat moment din debutul FILB a fost aparitia viespii.
Eram in rapida Tulcea-Sulina, eu, BAS, Marc, Vasile si sotia lui, Simona. Cind am vazut cum viespea dadea tircoale copilului meu de 5 luni, pur si simplu am luat-o razna: imi era teama ca o sa-l intepe, Marc se va dovedi alergic la intepaturi, va intra in soc anafilactic, iar la Sulina unicul punct sanitar va fi inchis. I-am innebunit pe toti cu scenariul asta, o ora si jumate, adica tot drumul. Cind am trecut puntea dintre rapida spre trotuarul din Sulina, am respirat cu totii usurati, admitind ca totul a fost cum nu se poate mai normal: eu m-am dovedit a fi, inca o data, paranoica. Totusi, cu totii stiam foarte bine ca eu, de fapt, sint o fata curajoasa: in fond, eram una dintre putinele mame care au avut nervi sa mearga in Delta cu un copil de 5 luni.
Ideea de a initia FILB ne-a venit dupa vreo doua zile, in curte la Hasuca, in timp ce mincam bors de peste, ascultam muzica lipoveneasca, iar Hasuca se straduia sa inteleaga cum adica editor, ce meserie e asta.
Ce a urmat stie toata lumea: 5 editii frumoase ale unui festival care a crescut mai repede decit am reusit noi sa-i gasim o strategie financiara de supravietuire. Poate ca acesta este si motivul pentru care, an de an, din septembrie pina in noiembrie, eu trec prin faza „viespea“, pentru ca a doua zi dupa finalul fiecarei editii sa aud muzica lipoveneasca, vocea Hasucai, zgomot de valuri si risul molipsitor al lui Vasile.
Bogdan-Alexandru Stanescu: „Am inceput ca niste amatori si am retinut din acel amatorism entuziasmul“
Daca ne-am propus ceva in legatura cu festivalul nostru de buzunar, a fost sa construim un loc unde scriitorii sa se simta bine. Sa se simta cu adevarat bine, sa retina Bucurestiul ca pe acel oras unde vrei sa revii cu drag. FILB a fost locul si bucata de timp in care am reusit sa facem citeva sute de oameni sa vibreze in fata unui scriitor, ceva cu totul si cu totul diferit de o lansare clasica de carte. Am inceput ca niste amatori si cred ca am retinut din acel amatorism partea buna, adica entuziasmul, lipsa oricarei blazari. Pentru mine, FILB va ramine un spatiu sacru, o felie din decembrie cind vad aceleasi chipuri pe care se citeste asteptarea. O asteptare care ne obliga pe noi sa dam ce e mai bun. Citeodata ne-a iesit, iar cind nu s-a intimplat, am fost iertati cu generozitate. A, da, generozitate, despre asta e vorba, era sa uit…
Ioana Gruenwald: „Scena va fi, si in acest an, plina de oameni frumosi“
Mai intii si mai intii, m-am imprietenit cu FILB-ul ca tot omul, ducindu-ma acolo, sa vad despre ce e vorba. Nu pot sa spun ca notiunea mea de festival a corespuns, la acea ora, cu ce se intimpla in sala aglomerata de la Clubul Taranului – in schimb, mi s-a parut evenimentul literar cel mai dezinhibat si mai prietenos la care participasem pina atunci. Ulterior m-am bucurat sa pot ajuta cu resursele minime ale Centrului de Carte Germana la organizarea altor editii, iar de anul trecut, intrind in piinea organizatorica, alaturi de Oana Boca, Bogdan Stanescu si Vasile Ernu, am inceput sa-mi dau seama ca dezinhibarea si spiritul prietenos de care vorbeam ascund in spate, de fiecare data, multa munca si tot mai multe frustrari in lupta pentru stringerea fondurilor necesare. Dar nu in culise trebuie publicul sa se uite, ci pe scena care va fi, si in acest an, plina de oameni frumosi. Va asteptam!
Vasile Ernu: „FILB este un eveniment facut de capul nostru“
FILB este pentru noi mai mult decit un hobby. Este o pasiune, insa o pasiune care este tot mai greu de realizat. Am reusit sa construim, cu multa truda, singurul festival international de literatura independent, fara implicatia unor institutii cu politici „culturale“ predeterminate, fara institutii politice implicate. Un eveniment facut de capul nostru, dar la o simpla citire a numelor celor care au fost invitati pe la FILB iti poti da seama de anvergura evenimentului. Spectatorii, unul din elementele centrale ale festivalului, dar si oamenii care se pricep la literatura o confirma. De ce devin tot mai greu de realizat o pasiune si un eveniment de real succes si interes pentru comunitatea locala si nu numai? Simplu: pentru astfel de evenimente nu exista bani. Banii nu au disparut, ci sint directionati doar spre evenimente care aduc cistig politic, se dau doar pe criterii feudale de subordonare si apartenenta la un clan politic sau doar pentru divertisment cultural. Noi insa nu vrem sa facem acest lucru. Anul asta ne-au fost taiate pina si cele citeva bilete de avion pe care le cumpara Ministerul Culturii. Probabil pentru ca nu l-am chemat pe ministrul Barbu sa vorbeasca la deschidere. Preferam sa nu avem de-a face cu astfel de oameni „de cultura politica“ chiar cu riscul de a aduce bani de acasa. Sintem la a 6-a editie. Nu e putin. Va mai exista de la anul FILB? – asta vom decide dupa festival. Acum insa sa ne bucuram de aceasta editie.