Desi l-am vazut de, cred, trei ori, n-am apucat niciodata sa scriu ca lumea despre el. L-am asezat in toate topurile personale, pe pozitii de frunte, i-am felicitat pe realizatori, i-am si invitat, ca selectioner, la editia cu numarul sase a Festivalului International de Teatru pentru Publicul Tinar (FITPT), dar, in virtejul atitor evenimente ale anului trecut pe care trebuia sa le comentez, acestuia nu i-am acordat atentia critica meritata. O fac acum.
Pe Andrea Gavriliu am descoperit-o in ultimul ei an de studentie, la Cluj-Napoca, la clasa lui Miklos Bacs de la „Babes-Bolyai“, cu care a prezentat la Festivalul Pledez pentru Tineri de la Piatra Neamt o productie de licenta. A luat si premiul de interpretare la sectiunea Scoli de teatru, iar Teatrul Tineretului a angajat-o imediat. Niciunii nu ne-am inselat in privinta ei, iar Bucurestiul si intreaga tara au descoperit-o in megasuccesul aceluiasi Teatru al Tineretului, Herr Paul, realizat de Radu Afrim. Cind cladirea teatrului pietrean s-a inchis temporar pentru lucrari de reparatii, Andrea s-a dus la Bucuresti, la UNATC, la un master de coregrafie. Avea background-ul necesar, facuse liceu de coregrafie la Cluj, iar studiile aprofundate din capitala i-au cizelat ceva ce avea nativ. In cazul ei nu e vorba numai de capacitatea de-a dansa remarcabil, ci si de talentul de-a gindi coregrafic, de-a crea. Si mai are ceva special Andrea Gavriliu, ceva ce nu multi dansatori romani au, calitatea de a interpreta teatral, de-a topi in reprezentatie teatru si coregrafie. Despre Stefan Lupu stiu ca e din Sf Gheorghe, unde a descoperit ca e pasionat de teatru gratie artistilor de la „Andrei Muresanu“, a studiat si el Actorie la Cluj. Acum e in trupa de la Teatrul Mic, unde a intrat in urma unui concurs desfasurat pe parcursul a trei zile, la care au participat 450 de candidati! Si mai stiu ca e un tinar cu o disciplina profesionala si morala exemplara, care-si tine intotdeauna cuvintul. Lucru atit de rar in jurul nostru! Si ca e un tinar tot atit de talentat si de motivat precum Andrea Gavriliu pe care o „reazama“ in Zic Zac.
O joaca serioasa
Intilnirea lor in realizarea acestui spectacol e una dintre acelea care fac ca lucruri minunate sa se produca in lumea artistica autohtona. Rareori ti-e dat sa constati cit sint de potriviti doi interpreti, cum consoneaza, cum se armonizeaza intr-o reprezentatie in care totul se desfasoara cu precizie de ceasornic elvetian. A nu se intelege de aici ca ar fi ceva mecanic! Nici vorba! Totul e firesc, fluid, spumos si, mai ales, atit de viu! E o joaca, dar o joaca serioasa, in care nimic nu e la voia intimplarii. Scenariul coregrafic urmareste doi tineri de azi in ipostaze firesti pentru virsta si preocuparile lor. Cadrul e interiorul unui club, in care un DJ extravagant mixeaza, secventa dupa secventa, momente caracteristice oricarui june contemporan: job, clubbing, iubire, dezamagire, absurd. Parcursul e dinamic, perfect controlat de cei doi dansatori, e animat si surprinzator pe fiecare cadru privit. Imaginat si executat impecabil de doi artisti pe care multi dintre confratii de breasla, indiferent de virsta, ar trebui sa-i invidieze. Unii ar trebui chiar sa se lase de meserie ori, daca vor sa continue, sa trateze profesiunea cu multa atentie. Sint si citeva cuvinte care se aud, nu prea multe, doar atit cit performerii sa-si mai traga sufletul: in suita de vorbe sint combinate ludic ziceri de duh, de extractie populara ori culta. Tot in joaca, tot foarte serios, pentru ca jocurile cele mai reusite sint cele pe care le luam foarte in serios. Totul agrementat cu umor. Si cu mult spirit. Si cu bun-gust!
Cind ii privesti pe Andrea si pe Stefan dansind, uiti ca exista gravitatie. Le privesti trupurile care parca zboara, se curbeaza, apleaca, pliaza, rasucesc in cel mai firesc mod. O cravata devine obiect scenic, izvor de amuzament. Un scaun, o masa sint parti in decor, dar devin si puncte de sprijin cu valente simbolice. Inclusiv masa de mixaj a DJ-ului, prezenta lui, interventiile lui de personaj de suport al protagonistilor.
Un spectacol care creeaza dependenta
Ce sa incadrezi spectacolul intr-o categorie stilistica: teatru dansat, teatru coregrafic, dans contemporan, teatru dans? L-ai inghesui intr-un pat procustian care oricum ai face, nu i s-ar potrivi. E atit de original, atit de plin de vitalitate incit te tot cheama sa-l revezi. Creeaza dependenta. Are un ingredient care le lipseste atitor altora: e nascut din pasiune artistica pura, de cea mai inalta clasa. Iti transfera o energie pozitiva senzationala, cathartica aproape. Te determina sa bati compulsiv ritmul cu virfurile picioarelor ori ale degetelor de la mina; nu-ti poti desprinde de pe retina imagini din reprezentatie. Acesta e efectul Zic Zac asupra mea. Nu m-as mira sa merg sa-l revad de alte citeva ori.