„Asa ceva am purtat la canal“, spune unul dintre vizitatori aratand spre o casca neagra de metal, atarnata de un perete alaturi de o masca de gaze. E 11 dimineata si oameni de toate varstele deja se inghesuie in camerele cladirii noi din curtea Bojdeucii lui Creanga. Compact – Fata din vis, Dan Spataru si alte cateva discuri de vinil stau pe masa unde canta incet pick-up-ul. Langa, un proiector de diapozitive si un bibelou de sticla. Toate, bineinteles, pe un mileu alb, curat. Vizitatorii se plimba sau se lasa ghidati de liceeni, care le arata obiectele expuse si le explica. Cativa dintre ei isi fac poze cu sticlele de sifon sau cu manechinul in uniforma de pionier, care intre timp a primit si o insigna.
„E o obsesie veche de-a mea, comunismul, care iata ca din cand in cand revine. Provocarea initiala era de a face ceva cu mai multi liceeni pentru a-i apropia de muzeu, unde de obicei vin pe varful picioarelor si vorbesc in soapta“, povesteste Dan Lungu, directorul Muzeului Literaturii Romane Iasi. Scriitorul spune ca tema proiectului le ofera tinerilor posibilitatea sa stranga obiectele, sa construiasca expozitia si sa ii ghideze pe vizitatori, dar stimuleaza si comunicarea in familie intr-o societate in care rupturile dintre generatii sunt foarte mari. „Din povestea aceasta au de castigat si liceenii, si muzeul, si parintii, si vizitatorii.“
Pentru a realiza proiectul „Copilaria parintilor nostri“, liceenii au cautat obiecte care faceau parte din viata cotidiana in perioada comunista la parinti si bunici; un muzeograf i-a ghidat, invatandu-i principiile unei expozitii. In scurt timp, angajatii Muzeului „Ion Creanga“, cuprinsi de entuziasmul din jurul lor, au inceput sa aduca si ei obiecte de acasa. „Doamna de la Resurse Umane a adus pestisorul de sticla si flori de plastic, domnul jurist a adus doua borcane de iaurt, fara sa le ceara nimeni asta, am aflat ca angajatii vin si lasa aici obiecte. O doamna mi-a spus ca a aruncat destule bibelouri, si ca decat sa-si arunce viata la gunoi, mai bine o aduce la muzeu“, povesteste Dan Lungu.
Ionut Zlate, presedintele Rotary Club Iasi Curtea Domneasca, spune ca mult mai important este traseul pe care l-au parcurs pana la atingerea punctului final. „Ne-am intalnit in decembrie anul trecut si le-am dat tema copiilor pentru perioada sarbatorilor sa vorbeasca cu parintii, cu bunicii lor, sa cotrobaie prin boxe, prin debarale si sa ne intalnim in ianuarie cu lucruri concrete, povesti, obiecte care spun povesti si idei pentru expozitie“, povesteste acesta, recunoscand ca aceasta experienta a reusit sa-i schimbe in bine perceptia despre generatia celor mici. Ionut Zlate spune ca el a adus pistolul de lipit, iar Dan Lungu isi aminteste ca „am adus si eu ceva“, si scoate din buzunarul de la haina un pachet de scobitori plate.
„Am luat acest proiect asemenea unui exercitiu de comunicare intre generatii, pentru ca am observat ca noi tindem sa uitam trecutul, si acest fapt e destul de grav, ar trebui sa tinem cont de ce s-a intamplat in tara noastra“, spune Ilinca Simion, voluntar Interact Iasi „Curtea Domneasca“.
Dan Lungu: Reconstructia trecutului nu e monopolul nimanui
Expozitia este una deschisa, procesuala, un work in progress, iar vizitatorii pot participa la construirea ei, un concept la moda in muzeografia contemporana. „Cred ca e important sa obisnuim oamenii cu ideea ca muzeele sunt spatii deschise, la care pot contribui pentru reconstruirea trecutului, pentru rememorare“, considera Dan Lungu. De asemenea, organizatorii spun ca nu au incercat sa apeleze la colectionari, la cei care au totul gata aranjat, ci au mizat pe ideea ca fiecare dintre cei implicati in proiect, iar ulterior vizitatorii, vor contribui cu ceva. „Fiecare este parte a acestei expozitii si despre asta e vorba, sa recream aceasta imagine a perioadei de dinainte exact ca si cum ne-am intalni cu totii la o petrecere si fiecare ar aduce ceva, unul un suc, unul un sifon, unul o bautura“, explica Ionut Zlate. Directorul Muzeului Literaturii Romane Iasi completeaza, spunand ca reconstructia trecutului si a memoriei nu e monopolul nimanui, iar atunci cand cunoasterea e monopolizata de o parte, „falsifica si ideologizeaza“. Astfel, cand fiecare participa cu cate ceva, imaginea de ansamblu e mult mai aproape de adevar.
In ce priveste familia, publicul-tinta este alcatuit atat din parinti, care vad exponatele si isi amintesc de anumite fragmente din copilaria lor, dar si de copii, care au astfel ocazia sa invete despre trecut. „Eu v-as recomanda sa va lasati ghidati si de copii“, spune Ionut Zlate, „pentru ca s-ar putea sa retraiti experienta dinainte de ’89 explicata si vazuta prin mintea unui copil de 14 ani.“
„N-avem sampanie, dar sa curga sifoanele!“
Se termina conferinta de presa si bem cate un pahar de sifon cu sirop de capsuni, ca pe vremuri. In camera de alaturi, doua eleve de liceu incep un tur al expozitiei pentru vizitatorii prezenti. Proiectul este impartit in trei sectiuni: scoala, familie si societate. Fetele ne ghideaza si ne explica, asa cum la randul lor li s-a povestit de catre parinti si bunici, despre diverse obiecte si ornamente. „Dupa cum vedeti, sunt mai multe tipuri de bibelouri. Bunica mea chiar are pestele, dupa aceea mai sunt balerina, cainele“, spune una dintre fete. Apoi se indreapta catre manechinul imbracat in pionier, care sta intr-o banca de scoala, si ne explica cum parul trebuia sa fie prins in coada si acoperit de bereta. „Toate coafurile astea noi nu erau permise in acea perioada“, explica fetele si isi continua traseul, urmate de un mic grup care le asculta si fotografiaza.
Expozitia poate fi vizitata de marti pana duminica, la Muzeul „Ion Creanga“, intre orele 10 si 17, si va deveni itineranta; va putea fi vazuta la Iasi cel putin pana la sfarsitul lunii, iar traseul va putea fi urmarit pe pagina www.muzeulliteraturiiiasi.ro sau www.facebook.com/copilariaparintilornostri. Vizitatorii sunt incurajati sa contribuie la imbogatirea acesteia.
FOTO: Ioan Stoleru