In continuare satul nu se regaseste pe nici o harta, iar marfa marca „Ciocarlia” se cumpara cu precadere in statele mai vechi ale UE. Asa ca, daca imi este permisa o gluma: „Muzica nu trebuie inteleasa, ea trebuie dansata”, cine e bombardat de suflatorii din Zece Prajini sigur reuseste cu greu sa isi retina picioarele din bitiiala. Hai Romale!
Germanul
Henry Ernst bate Romania in lung si-n lat inca de pe vremea raposatului, in cautare de talente muzicale. Prin 1996 un fermier i-a povestit despre un sat de suflatori. Intrigat, la volanul unui Ford vechi, oprind si cerind indicatii, Henry a trecut o cale ferata si a tras la prima casa ce i-a iesit in cale. Acolo a dat peste Ioan Ivancea, culmea, insusi maestrul muzicantilor din Zece Prajini. Dupa o scurta discutie, Ioan a adunat in batatura tot satul: vreo 400 de suflete si circa 80 de suflatori. Fascinat, Henry a ramas vreo trei luni sa aleaga de-o fanfara, dupa care s-a intors in Germania, a vindut tot si a produs primul album: Radio Pascani. Cind a revenit in sat ca sa adune muzicantii si sa plece cu ei in turneu, acestia si-au dat seama ca in sfirsit „s-au scos din saracie”. In 1996 a reusit sa le gaseasca zece concerte in patruzeci de zile. Dar, fiind novice in acest domeniu, a ramas numai cu datorii. Cu toate acestea, declara ca au fost cele mai frumoase 40 de zile din viata sa. Peste doua luni a fost sunat de o statie radio care insista sa ii aduca la festivalul de world music pe care il organiza. A facut calculele si imediat au batut palma. Asa s-a gindit sa profesionalizeze fanfara si, impreuna cu prietenul sau (neamt si el) Helmut Neumann, a fondat compania Asphalt Tango, iar bulgarele de zapada a inceput sa se rostogoleasca.
„Concurenti? N-as prea zice”
Interviu cu Henry Ernst
Primul mare concert pe care Fanfara Ciocarlia l-a sustinut in Romania a fost cel de la Sala Palatului din Bucuresti din data de 7 decembrie 2006. De ce atit de tirziu, dupa ani de recunoastere pe scenele internationale?
Raspunsul la aceasta intrebare este destul de simplu, dar totodata trist. In timp ce fanfara devenea tot mai cunoscuta peste hotare, in tara nici un organizator profesionist de spectacole nu s-a aratat interesat sa o sustina asa cum ar fi meritat. In acelasi timp, nimeni nu credea ca romanii ar putea plati bilet la concert ca sa vada o fanfara tiganeasca pe scena. Dar lucrurile s-au schimbat si, odata cu succesul international al fanfarei, Emagic Entertainment din Bucuresti ne-a contactat pentru un concert…
In curind va fi lansat cel de-al cincilea album de studio al fanfarei, dedicat lui Ioan Ivancea. Acesta contine numeroase colaborari cu artisti straini. Cum reusiti sa impacati atitea genuri muzicale pe un singur album?
Pentru cel de-al cincilea album, Fanfara Ciocarlia a calatorit prin Europa pentru a inregistra melodii cu muzicanti din celelalte comunitati rrome. Depasind granite, limbi si ritmuri, peste doua duzini de muzicieni din Franta si Bulgaria au creat impreuna „Queens & Kings”, o adevarata sarbatoare a cintecului tiganesc. Unii s-ar putea intreba cum de sunetele balcanice ale Fanfarei Ciocarlia s-ar putea impleti cu ritmuri flamenco de chitara ale tiganilor francezi Kaloome sau cu muzica de acordeon a legendei macedonene Esma Redzepova. Magicienii muzicanti de la Zece Prajini au indepartat orice ingrijorare, demonstrind ca impartasesc acelasi grai, experienta si aceeasi pasiune tiganeasca pentru muzica a invitatilor. Fostul lor lider, Ioan Ivancea, nu a incetat niciodata sa le spuna celor care au incercat sa afle secretul sunetului inconfundabil al fanfarei ca ei si stramosii lor aveau antene invizibile: muzica ungureasca a patruns prin nord, in vreme ce muzica sirba si bulgara a ajuns prin intermediul comunitatilor tiganesti migratoare sau al casetelor pirat. Spania si Franta existau in mental, ca marturii ale filonului latin. La fel jazzul si muzica pop au patruns pina in Balcani. Folosindu-se de aceste surse muzicale si de radacinile tiganesti, muzicantii fanfarei au cladit noi legaturi cu muzicantii de alte nationalitati.
Cum va raportati la valul de fanfare care apar din satul Zece Prajini? Exista o concurenta reala din partea acestora?
Partea buna este ca propriile lor radacini au ajuns din nou la moda, o situatie unica in Romania. Tatii au reinceput sa isi invete fiii vechea muzica tiganeasca, iar fanfarele tinerilor au capatat un nou suflu.
In sfirsit avem un stil muzical care era pe cale de disparitie si care acum a reinviat. Asta mi se pare grozav! Concurenti? N-as prea zice, cu toate ca tocmai concurenta este cea mai buna metoda de a mentine motivatia si interesul treaz…
Fanfara lui Craciun Ivancea a inclus in concertul de la Iasi si piese din „repertoriul Ciocarliei”. El sustine ca „piesele sint ale satului”. Cum comentati?
Este adevarat ca o parte a repertoriului Fanfarei Ciocarlia se bazeaza pe muzica traditionala, mostenita din satul Zece Prajini, si oricine poate sa o cinte. Lucru valabil si pentru melodiile create de noi, care reprezinta 80% din repertoriul nostru: toata lumea este libera sa ne cinte muzica, cu o singura conditie – sa nu uite sa mentioneze compozitorul.
Insa ar fi mult mai onorabil ca acele fanfare indoielnice sa isi creeze propriile compozitii in loc sa copieze piese ale unor fanfare precum Ciocarlia. Dar bineinteles ca unii au si o educatie muzicala…