"Este cea mai slaba editie la care am participat“, a spus Emil Brumaru, la finalul spectacolului de gala de la teatrul botosanean. Unul in care gafele au fost la tot pasul si in care Adrian Pintea ne-a demonstrat cit de fina este diferenta intre sublim si ridicol.
„Nu stiu cum stam cu eroii, dar cu poetii stam bine“, s-a aratat optimist presedintele juriului, Mircea Martin. Eroii serii erau insa pe scena din fata teatrului, iar nu inauntru. Se lansa un nou post local de televiziune si suflarea botosaneana se adunase ca sa-i vada pe Desperado si Iris. „Care-i cel mai tare post de televiziuuuuuneeeee??? Nu va auuuuud!“, razbateau sunetele de pe scena mobila pina in sala. „Buna seara, prieteni! Careeeeee-i cel mai tare poeeeet? Nu va auuuuud! Aaaaa. Nu cititi deloc?“, ar fi putut sa se se strige de pe scena teatrului. Hotarit lucru, festivitatile dedicate lui Eminescu au avut un aer mult mai mohorit. Zero confetti, nema stegulete.
Am aflat insa ca cel mai mare fan al poeziei eminesciene de la noi este insusi fostul consilier pe probleme economice al lui Traian Basescu (amator de Cartarescu) Theodor Stolojan, descalecat cu toata platforma (Turcan, Flutur, Oprea) la serbarile dedicate „poetului nepereche“ organizate de primarul Catalin Flutur (recent ex-penelist). N-am remarcat insa nici o televiziune sa-l intrebe la finalul show-ului pe „Stolo“ care strofa din Luceafarul ii place lui cel mai mult si mai mult. Reprezentantul Ministerului Culturii, secretarul general Virgil Nitulescu, a avut ocazia in vreo doua rinduri sa-si auda seful – pe Adrian Iorgulescu – criticat. De primar pentru ca n-a vrut nici anul acesta sa-si murdareasca pantofii prin noroaiele Moldovei, iar de profesorul Martin pentru ca nu are dragoste de poezie si in general de cultura scrisa.
Actorul si folkistul
Probabil sub imperiul povestilor cu „beletul“, directorul Memorialului Ipotesti, Valentin Cosereanu, si-a exprimat mindria ca anul acesta premiul pentru debut a fost adjudecat de doua blonde (nici una de la Cotroceni). Domnul Nitulescu si-a adaptat, la rindu-i, discursul, afirmind despre cele doua tinere poete ca „pasesc pe poarta mare a poeziei“.
Dar seara nu s-ar fi putut incheia altfel decit printr-un moment „poetic“ sustinut de Augustin Fratila (chitara si voce) si Adrian Pintea (voce). Daca Fratila a facut ceea ce stie mai bine un „folkist“, Pintea, aflat intr-un vizibil declin in ultimii ani, a reusit sa-l depaseasca pe Caramitru in recitarea „versului eminescian“. A transformat poeziile in scenete, a fost in exces de… teatral, accentuind fiecare silaba, insotind fiecare cuvint de un gest, de tinguiri, ridicari bruste de glas (e drept, atunci se mai acoperea toba Desperado-silor). Momentul lui Pintea s-a terminat destul de brusc, pentru ca unul dintre membrii juriului i-a soptit unui coleg, in timp ce actorul spunea „si in continuare… “: „Si in continuare, la revedere!“. „A spus cineva la revedere?“, s-a sesizat Pintea. „Atunci… la revedere!“ Si dus a fost, cu tot cu Augustin Fratila.
Precizare
Gellu Dorian este organizatorul Premiului National de Poezie de la Botosani. Unul care ramine, in ciuda tentelor samanatoriste pe care le ia la Botosani celebrarea lui Eminescu, foarte important, intre primele din tara. N-are nici o vina domnul Dorian, atita vreme cit oameni precum Caramitru sau Pintea se dedau la acelasi tip de discurs si de recitare precum cel adoptat de profesoarele de limba romana. Aceleasi care l-au predat pe Eminescu exact in stilul in care au explicat si idealurile socialismului.