Autor principal pe site-ul Suplimentuldecultura.ro

Weyergans a taraganat aparitia acestei cartulii vreme de zece ani. Dupa care i-a furat lui Houellebecq Goncourt-ul, scurt... Dupa care gurile rele au inceput sa susoteasca pe la colturi cum ca celebrul copil teribil al anti-literaturii franceze si-a cam facut-o cu mina lui: daca n-ar fi fost Weyergans, ar fi fost altul, iar Monsieur […]
Nu mi s-a prea intimplat sa-l simt pe Ioan Es. Pop atit de entuziasmat din pricina unei proze romanesti in progress. M-a sunat, spunindu-mi: Batrine, ne-a dat Lacusta in foileton un roman formidabil, un fel de Moskova-Petuski... Totul perfect pina aici. Pina in simbata in care am inceput sa citesc acest roman. Nu vreau sa folosesc […]
Ideea acestei carti, ca orice idee buna, s-a nascut la o bere. Si, trebuie spus lucrul asta, s-a nascut in mintea lui Dan Sociu. Dupa alte citeva beri a luat amploare si a inceput sa hidrateze sufletelele noastre uscate. Dupa alte citeva beri, lui Sociu i-a mai venit o idee: ce-ar fi sa-l invitam si pe Gorzo sa isi bage coada in cazanul […]
Cum ai reactiona daca ai deveni posesorul unui descintec capabil sa-l ucida pe cel din fata (din stinga, dreapta, deasupra) ta? Nu l-ai folosi, nu-i asa? Sau, dupa ce ai omori o singura data, accidental, te-ai opri, petrecindu-ti viata in cainta?... S-o crezi tu. Romanul Cintec de leagan al lui Palahniuk este, printre altele, o teza […]
Draga Vasile, desi incepusem, in cele din urma, sa discut subiectul meu preferat, si anume Joyce, imi dau seama ca lucrurile vor lua o cotitura cel putin neasteptata. Din mai multe motive. In primul rind, pentru ca observ cum acest schimb de epistole se transforma intr-o veritabila paidee pentru mine... In al doilea rind, datorindu-se […]
Romanul Tatianei Tolstaia se inscrie, fara indoiala, in rindul acelor asa-numite utopii negative (foarte usor botezate distopii – si eu am facut-o, din comoditate), capabile sa schimbe modul in care privesti lumea sau cum o simti. Ma refer la romanele care intra imediat in vocabularul tuturor, in special al jurnalistilor de ocazie... […]
Cind am scris pentru prima data (si singura pina acum) despre Marin Mincu, in speta despre Intermezzo, m-am lovit, plin de inocenta virstei, de o reactie ciudata din partea redactorului-sef al respectivei reviste: „Dar de ce vrei tu sa scrii neaparat despre Mincu?“. „Pai, nu scriu despre Mincu, scriu despre Intermezzo... “ […]