O sa scriu la Guinness Book, sa omologhez un record. Spuneti si dumneavoastra: in fiecare zi a saptaminii lucratoare imi apare cite un text intr-o alta publicatie. Cinci zile, cinci texte, cinci publicatii diferite. Luni e la tarabe "Suplimentul de cultura"; marti apare "Cultura"; miercuri e rubrica din "Evenimentul zilei"; joi gasesti […]
Nu mi-au placut niciodata oamenii care stau pe margine si birfesc, vorbesc pe la spate ori, in cel mai bun caz, dau sfaturi de care te poti lipsi. E usor sa ocupi un loc la peluza, sa scuipi seminte si sa faci praf tactica antrenorului, laolalta cu prestatia jucatorilor. Mai greu este sa joci tu insuti, indiferent in ce domeniu, dupa […]
Nu stiu cum se face, dar sirul ministrilor invatamintului perindati dupa Revolutie pe la postul de inalta decizie guvernamentala a fost unul ferm descrescator. Ca intr-un sequel prost, de fiecare data imi spuneam ca mai rau de atit nu se poate; dupa care „episodul“ urmator se dovedea si mai dezolant. Ecaterina Andronescu, care […]
De cind am redescoperit libertatea de opinie si expresie, adica din decembrie 1989, pietele, scuarurile, trotuarele si tribunele usor de asamblat gem de cetateni foarte curajosi. Si verticali. Si mai ales vocali. O tacere asurzitoare, vorba unor cunoscatori, putea fi inregistrata, inainte, in dreptul miilor de militanti neobositi […]
Citind extraordinarele Memorii ale lui Lovinescu, am avut sentimentul ca mentorul cenaclului modernist mai si exagera. Mi se parea cu neputinta ca tabloul vanitatilor scriitoricesti sa fie atit de vast. Din pacate insa pentru mult-prea-amabilul Lovinescu (si din fericire pentru memorialistul cu acelasi nume), unii dintre autorii nostri […]
In ultimii ani, Valeriu Cristea mai avea putini prieteni. Unii dintre cei mai dragi murisera; altii fugisera din tara in anii greu suportabili ai ceausismului. Iar dupa Revolutie, opiniile politice erau asa de patimase si divergente, incit s-au mai produs citeva raciri de vechi amicitii si unele despartiri: temporare ori definitive. […]
Valeriu Cristea nu era nici pe departe un ascet, un pustnic ratacit in forfota urbana. Dimpotriva, ii placeau enorm unele feluri de mincare, bea cu delicii un vin bun sau o bere rece, era un microbist impatimit si-ti punea intrebari incuietoare despre cutare meci si nu stiu ce echipa de aur a Universitatii Cluj, era cinefil si indragostit […]
"«Prietene, prietene cu blana», ii spun adesea – in penuria asta, postrevolutionara, de prieteni bipezi – mai degraba cu seriozitate decit glumind, cu simpatie si sincer respect, motanului cel mare." "Odata, culcindu-ma impovarat de obligatia de a da a doua zi de dimineata (nu-l mai puteam amina) un telefon de refuz, extrem […]
Fiindca in ultimele doua luni am fost tot pe drum (din Grecia in Anglia, de la Onesti la Sibiu, cu halte in Bucuresti), nu mi s-a parut deloc surprinzator ca am ajuns si la Tirgu-Jiu. "Amarul tirg", cum ii spune Gheorghe Grigurcu. Voiam nu neaparat sa verific spusele reputatului critic, ci in primul rind sa vad ansamblul lui Brancusi, […]
Intr-o frumoasa dimineata de toamna, cu mic, cu mare, ne-am uitat la Ratatouille. En famille, desigur, asa cum vazusem, pe rind, Shrek, Ice Age, Pocahontas, Tarzan, Mica sirena, Shark Tale, Chicken Little si alte filme de desen animat. De fapt, nici nu stiu daca mai sint, propriu-zis, desene animate, pentru ca sint facute cu tehnologii […]