Am tot citit in ultima vreme opinii despre starea stingii romanesti "autentice". Tonul general era unul pesimist. Ba ca stinga romaneasca ar fi fost confiscata de Partidul Social-Democrat, ba ca ideile stingii nu au priza in rindurile intelectualilor de marca, ba ca stinga e asimilata pe nedrept cu comunismul (sau ceausismul, intinare […]
Romanul se declara regalist cind situatiunea o impune. Se declara si comunist, daca onorabilul context o cere. Despre capitalism, nici nu mai incape vreo urma de indoiala! Aici lucrurile devin usor mai nuantate: unii se percep pe ei insisi ca liberali, desi singura legatura cu Bratienii e aia din cartile de istorie sau daca vreo ruda […]
Preocuparea gazetelor pentru senzational nu este de ieri sau de azi, ci este la fel de veche ca presa insasi. Gasim articole din categoria intitulata azi a "stirilor de la ora 5" si in periodicele vechi. Difera, fireste, ponderea lor si mestesugul cu care stiristii reconstituiau detaliile. "O cruda intimplare", "Omor infiorator", […]
Adevaru-i ca nu am incercat un jurnal decit sporadic, nesemnificativ la maduva osului de scriitor. Sa ma gindesc acum de ce... Probabil fiindca scriam ca nebunul, coplesit de lumina si peisajul dumnezeiesc din Dolhasca, da, impuscam scrisori cu duiumul, in lant de papadii, odata declansat mecanismul suav, nemaiputindu-se opri nici […]
Lumea blogurilor este fascinanta pentru ca alcatuieste un Turn Babel care are, totusi, oarecare logica. Nu ma refer la blogurile ce sint niste jurnale patetice si sentimentale in care vorbitorii storc si ei ce pot din faptura lor (desi chiar si aceste bloguri isi au sensul lor), ci la blogurile care chiar propun o discutie, o meditatie, […]
Criticile vehemente aduse consumerismului metropolitan si national au in fundal, in opinia mea, cu totul altceva decit piosenia dreptcredinciosului roman. Nu din respectarea Postului si din dezgustul fata de marfurile consumabile se nascu iritarea profetilor mediatici. Ci din constatarea la locul faptei a teribilei aglomeratii achizitive. […]
N-am cum sa evit. Fiindca scriu fix in 15 ianuarie, nu pot sa nu-mi amintesc cum era sa mor (la propriu) pe baricada Dulcea mea Doamna/Eminul meu iubit. Dar de ce sa intre o poveste ca asta intr-o rubrica despre bucurie? Pentru ca am scapat cu viata si pentru ca, in final, a iesit ceva bun din toata zdrobeala. S-a intimplat in vara […]
Era in 1980. Ma intilnisem in barul "Virtute" cu un tip, Sica, figura celebra in zona, boem desavirsit, minte brilianta. Urma sa emigreze in America, astepta ultimele formalitati (care au durat vreo 4 ani!). Dadea petrecerea de adio. Discutam diverse. Venind vorba de fotbal si de-un jucator, Bumbescu, Sica zice: "E specialist in planoare!". […]
La 11 ianuarie s-au implinit zece ani de la moartea dirijorului german Klaus Tennstedt. Ocupata cu aniversarea lui von Karajan, presa muzicala a uitat aproape complet de Tennstedt. Figura sa a fost evocata doar la Hamburg unde, dupa refugierea sa in Occident, a condus Orchestra Radio si, indirect, de melomanii de pe forumurile de […]
Iubita mea, sa devenim copii ca sa scapam de griji si de nevoi. Sa aruncam in noi cu jucarii si sa cadem cu sania-n noroi, sa ne-aratam unul la altul puta si sa ne prinda mama ta din nou. In scrinciobul de lemn sa ne dam huta, sa nu stim ce e ala un cavou. Sa fie cald si bine-n a mea minte, sa fie alb si moale intr-a ta, si cind o […]