Nu mi-au placut niciodata oamenii care nu stiu decit sa se plinga si care, in caz ca dispun de o rubrica prin vreo publicatie, isi generalizeaza amar si constant experientele traite. Am stat mai mult decit estimam la o coada sa-mi platesc abonamentul prin cablu? Pac la "Razboiul" un text violent-mizantropic, in care figura functionarei […]
"Trenul galben, fara cai, inundat in luna mai... ", fredonau bucurestenii intr-o primavara din ultimii ani ceausisti, referindu-se la inundatiile de la Metrou si la consecintele lor. Maretul mijloc de transport in comun, dat in folosinta cu ceva vreme in urma, devenise pentru citeva zile impracticabil, ceea ce reorienta fluxul uman […]
Cu ceva vreme in urma, ma aratam sceptic la una dintre editiile Tirgului "Gaudeamus". Vazind atitea carti la un loc, si toate decretate capodopere, atitea lansari, si toate numite evenimente, m-a incercat un sentiment de zadarnicie. La ce mai serveste critica de intimpinare, cind critici titrati si cronicari acreditati vorbesc pe […]
Un proiect asupra caruia am promis sa pastrez tacere m-a proiectat, de o saptamina incoace, in plin trecut afectiv. Nu ca n-as fi facut si pina acum unele incursiuni inspre momentele autobiografice cu adevarat importante, insa ele au fost mai degraba exceptia de la regula decit regula insasi. Un critic literar e dator sa fie cit poate […]
Pentru cine scrie cronicarul literar? Si cui anume are el de dat socoteala? Autorilor cititi si evaluati? Editorilor care i-au lansat? Publicului larg? Sau – daca nu e prea emfatica exprimarea – propriei constiinte profesionale? Cred ca un critic scrie in primul rind pentru sine. Fara o incredere masiva in capacitatea lui de intelegere […]
Nu innegrim hirtia degeaba. Dovada, si urmatoarea scrisoare a unui cititor al "Suplimentului de cultura", Constantin Ostap, inginer pensionar din Iasi:
Era in aprilie 1944. Eram elev in clasa a VII-a (actuala clasa a XI-a) a Liceului Internat din Iasi. Venisem in Iasi in primavara anului 1936, ca sa dau examen de admitere in clasa […]
Intr-o frumoasa dimineata de toamna, cu mic, cu mare, ne-am uitat la Ratatouille. En famille, desigur, asa cum vazusem, pe rind, Shrek, Ice Age, Pocahontas, Tarzan, Mica sirena, Shark Tale, Chicken Little si alte filme de desen animat. De fapt, nici nu stiu daca mai sint, propriu-zis, desene animate, pentru ca sint facute cu tehnologii […]
Fiindca in ultimele doua luni am fost tot pe drum (din Grecia in Anglia, de la Onesti la Sibiu, cu halte in Bucuresti), nu mi s-a parut deloc surprinzator ca am ajuns si la Tirgu-Jiu. "Amarul tirg", cum ii spune Gheorghe Grigurcu. Voiam nu neaparat sa verific spusele reputatului critic, ci in primul rind sa vad ansamblul lui Brancusi, […]
"«Prietene, prietene cu blana», ii spun adesea – in penuria asta, postrevolutionara, de prieteni bipezi – mai degraba cu seriozitate decit glumind, cu simpatie si sincer respect, motanului cel mare." "Odata, culcindu-ma impovarat de obligatia de a da a doua zi de dimineata (nu-l mai puteam amina) un telefon de refuz, extrem […]
Valeriu Cristea nu era nici pe departe un ascet, un pustnic ratacit in forfota urbana. Dimpotriva, ii placeau enorm unele feluri de mincare, bea cu delicii un vin bun sau o bere rece, era un microbist impatimit si-ti punea intrebari incuietoare despre cutare meci si nu stiu ce echipa de aur a Universitatii Cluj, era cinefil si indragostit […]