Veronica D. Niculescu: Citeam si citeam si-mi venea sa intreb: „Dar motanul? Motanul?“. Si a aparut si motanul... Atunci pasarile. Si atunci muzica. Si apoi iarasi, peste toate, linistea, in care se aude si iedera crescind, doi milimetri lenti pe zi, un lujer patrunzind deloc indiscret pe la coltul ramei de lemn, […]
Veronica D. Niculescu: Porunca: Iubeste-ti turnul! In legatura cu turnul... Doua declaratii de-ale lui Umberto Eco, de la tirgul de carte londonez, culese din interviul publicat in SDC. Mai intii: “Una dintre calitatile majore ale unui romancier este si aceea de a se abtine sa scrie ani intregi, de a inchide in […]
Veronica D. Niculescu: Zile inutil de frumoase. Asa era sa scriu dimineata. Apoi ziua a dat din coada jucausa si s-a repezit la mine schelalaind in oglinzi, cu urechile pe spate. Azi am plantat trei mimoze. Din semintele scoase dintr-o pastaie, patru incoltisera in citeva zile, in apa. Trei au fost mutate deocamdata […]
Emil Brumaru: Curios cum imi amintesc din ce in ce mai frecvent chestii cu iz politic. In 1953 eram in clasa a opta la L.B. nr. 1, actualul Colegiu National. Murise Stalin, prietenul, dupa cum era scris pe majoritatea peretilor, al tuturor femeilor, al tuturor copiilor etc. La un moment dat, incepura sa se perinde […]
Emil Brumaru: Ce puteam face? Citeam acasa, ba si in pauzele de la facultate, Arghezi, Blaga, Vianu... Dar nu era destul nici asta. Fiindca mai existau, nu?, si Selaru, si Furcoi, si Amironesei... ma rog, “conducerea”... mai existau asistentii imberbi de la Stiinte sociale si de la Economie politica (unul din […]
Veronica D. Niculescu: De furca cu Selaru si Furcoi! La noi, la camine, era securistul in costum maro, asa-zisul politist de la “Moravuri”, Tataru. Nu-l uit. A disparut subit cind am revenit dupa vacanta – ce vacanta! – din iarna lui ‘89. El si toata gloata lui care filtra tot ce misca in camine, de te simteai […]
Veronica D. Niculescu: Iertati-ma, am intrerupt sirul. Povestile despre singuratate merg pe drumuri paralele, orice am face ele nu prea au cum sa se intersecteze. Si totusi, vorbeam doar pentru a va face sa mergeti mai departe.
Emil Brumaru: Povestile pot fi reluate. Asta e si farmecul […]
Emil Brumaru: Povestile pot fi reluate. Asta e si farmecul […]
Veronica D. Niculescu: Si aici, acum, tot un fel de exorcizare la microscop se executa. Dar e deja un fel de dulce minciuna – mai poti vorbi de singuratate, cind vorbesti de singuratate? Si eu mi-o ador, mi-o cultiv, ii pun apa vie la radacina. Ce ma speria era altceva, teama ca dintr-odata apropiatii iti devin […]
Veronica D. Niculescu: Se opintea azi in Sub Arini o cirtita sa iasa la lumina. Traversam Trinkbachul calcind atenta pe un bustean, ma oprisem, vazusem iarba miscindu-se pe mal. Am crezut intii ca-i o sopirla. Ce incintata am fost sa inteleg ca, de fapt, de dedesubt se opintea sobolul! Ii tot dadea cu umarul in usa […]
Emil Brumaru: Am stat mult timp linga calea ferata. La Merisani, cind locuiam intr-un canton, liniile treceau pe-alaturi, ducind uneori, catre Curtea de Arges, trenul regal... Apoi la Belcesti, unde taica-meu era seful haltei. Acolo imi placea “linia moarta”! Era o linie pe care se depozitasera vagoane de diferite […]