Veronica D. Niculescu: Macelarul se trezeste devreme. Macelarul e fericit cind ucenicii veniti in zori de zi la comanda sa trag snurul electric si drujbele incep sa huruie. Batrinul macelar se plimba cu miinile in buzunare, masurind aleea cu pasul – ce bine, ah, ce bine ii e sa vada cum i se-ndeplineste lucrarea, […]
Veronica D. Niculescu: Pe cei mai multi totusi ii vedeam cind stateam in Bucuresti. Nebuni culti, nebuni cu limbarita, argumentind, suferind autentic, cerind socoteala... Nu il uit pe barbatul cu care am mers in autobuz pina la Piata Romana si care declama: „Sa facem o Românie puterrrrrnica! Sa avem toti apartamente […]
Emil Brumaru: Pe la 17-18 ani am avut primul "contact" cu Rilke. E vorba de traducerea Mariei Banus care m-a fascinat. Citeam cartea aceea subtire ca si cum ar fi fost scrisa direct in romana, nu tradusa... Mi-o procurasem de la incomparabilul Eleizer Frenkel ce mi-a atras atentia (dupa ce m-a chestionat de unde auzisem […]
Emil Brumaru: Daca tii mult la carti, si mai cu seama la citeva dintre ele, se intimpla sa suferi adinc, sa nu ai liniste ani de zile, stiindu-le ratacite pe undeva, prin casa, parca ascunse de o vraja rea si fara sfirsit. Iar cind le regasesti, uneori in cele mai neasteptate locuri, pe marginea paginilor lor te asteapta […]
Veronica D. Niculescu: O sa spun mai intii ca mi s-a parut oribila cartea pentru copii dotata cu telefon mobil. O carte care tipa, brrr, ce inventie! Apoi, in alta librarie, m-am intors doi pasi, ca sa ma uit mai bine: o carte cartonata, mare, frumos colorata, lucioasa, avea prins un cutit, un cutit baban, cu lama […]
Veronica D. Niculescu: Ce dragalasa ni se pare lebada indragostita de ratusca de plastic, cum zimbim induiosati privind-o cum ii da ocol pe un lac, undeva in Germania. Ce minunata e privirea umeda a tigroaicei care alapteaza puiul de urs imbracat cu vesta din blana de tigru, ce calda simtim limba mamei lingind spinarea […]
Emil Brumaru: La Dolhasca, la o anumita ora de dupa-amiaza, trecuta prin geamul dinspre gradinita cu flori, cadea o raza, una singura, in oglinda ingusta. Raza era reflectata pe covor, subtire, fragila. O pindeam in fiecare zi. Daca din intimplare aveam vreun musafir, trageam doar cu coada ochiului la ea, gelos ca […]