„Mladi levi”, festival international de teatru si dans, desfasurat la Ljubljana intre 17 si 27 august, scotoceste in sacii experimentului pina cind ajunge la pojghita cea mai adinca a unor intrebari cu bataie lunga. Pentru cine faci un festival si ce tip de dezghet trebuie el sa produca? Ce inseamna actual cind vorbesti de infuzia unui portofoliu de mijloace performative bombardate de tehnicile media si de continua driblare a conventiei teatrale? Isi permite teatrul sa devieze de la realitatea cotidiana, si daca da, cum? Target-ul festivalului este deplasarea sincrona public-creatie contemporana. Configurarea unei harti a noului in care spectatorul se regaseste si pentru care intra, de fapt, intr-o sala. „Mladi levi” sfideaza traditionalul si pedaleaza pe terenul unui teatru fara corp teatralizant obositor, fara artificii si formalisme anesteziante. Intersectia experimentala a cit mai multe culoare estetice este preocuparea de baza. Nevenka Koprivsek, directoarea festivalului, cableaza publicul la tot ce inseamna circuit contemporan si aduce la Ljubljana artisti importanti ai momentului. Unul dintre coregrafii prezenti aici, bulgarul Ivo Dimchev, care piseaza ravasitor grotescul prezentei fizice bumerang, a fost invitat si la Festivalul Atelier de la Baia Mare, gindit de Radu Macrinci. Spectacolul sau, Lili Handel, este o descindere halucinanta in infernul autodistrugerii, dincolo de nevralgia suportabila a oricarei decaderi.
I Believe in Angels, refrenul celebrului cintec, devine in cazul lui Dimchev I believe in demons. O demonie care explodeaza din fiecare contorsionare a trupului. Lili Handel ramine, indiscutabil, unul dintre cele mai puternice spectacole din festival, cu un perfomer care te tine cu respiratie taiata.
Stefan Kaegi, invitat anul acesta la Avignon cu Mnemopark, un travelling printre machete care inghit in mic istoria Elvetiei si care sint ca niste scoici urbane pe nisipul transformarilor demografice, a venit la Ljubljana cu Cargo, spectacolul unei alte calatorii fascinante. O ora si jumatate, intr-un camion, parcurgi granite fictive: Slovenia, Italia, Germania, Austria. Cargo este povestea unor soferi bulgari care, mai bine de 15 ani, au condus camioane si au cunoscut astfel diverse stadii din evolutia economica si sociala a tarilor prin care au trecut.
In toate spectacolele sale, Kaegi pune in discutie mecanismele reprezentarii unei realitati transformate in obiect de studiu teatral. Pentru regizorul elvetian, orasul este cea mai permeabila scena.
Unul dintre greii coregrafiei occidentale, Jerome Bel, a prezentat in cadrul „Mladi levi” Pichet Klunchun and Myself, un duet tailandezo-francez, care trece corpul prin malaxorul unor poetici proprii. Performance-ul intersecteaza know how-ul tehnicilor de dans tailandeze, care se bazeaza pe teatralitatea insinuanta (prezenta mastilor, codificari simbolice), cu purismul lui Bel. Pentru cel din urma, a dansa inseamna a sta, a da corpului un sens mult mai intors spre sine, mai reflexiv, ceea ce suspenda asteptarile exodului de miscare, la care se raporteaza, de obicei, spectatorii, cind vin la un spectacol de dans.
Amanuntele personale din viata celor doi dansatori dau un plus de umor pompei teoretice.